Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
Luca 15:21
O parte dintre tineri trăiesc cu convingerea că „părerea de rău” este o slăbiciune de caracter. Indiferent de ce ai făcut, individualitatea nu trebuie să coboare la nivelul unui comportament de regret. Se mizează pe putere. Vrei să fii respectat, atunci asumă-ți o poziție de forță.
Contrar acestei poziții, Isus Se așază în opoziție cu viziunea modernă. Părerea de rău este un dar inestimabil. Tânărul care poate să vadă mai mult decât propria „demnitate” și să observe demnitatea lui Dumnezeu va folosi părerea de rău ca un mijloc eficient de combatere a „insensibilității” personale. Va putea să rupă legăturile otrăvite și condiția minimalistă de viață. Fiul risipitor s-a întors la „mai bine” abia după ce a reușit să facă loc „părerii de rău” în viața sa.
Dintre toate tehnicile învățate în psihologie, niciuna nu poate face minunile pe care le produce regretul autentic. Tânărul înstrăinat, distrus de plăceri, părăsit de prieteni și aruncat în condiția de nimeni își poate recâștiga locul și relațiile dacă va apela la remediul simplu al părerii de rău. Asemenea fiului risipitor, și tu îți poți redobândi demnitatea prin puterea lui Dumnezeu. Cântărește cu onestitate ce ai făcut până în prezent. Ridică-te din obișnuințele tale și, avându-L pe Isus aproape de inima ta, lasă-te cucerit de părerea de rău vindecătoare.
Roagă-te pentru o părere de rău corectă.
Provocare: Nu ezita să pui în ordine viața ta!
