El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
Marcu 10:47
Unul din cataclismele devastatoare cu care se confruntă omenirea este cutremurul. Pierderile de bunuri și vieți omenești sunt ireparabile. Autoritățile se antrenează cu echipe de salvatori, pentru a putea face față imediat după cutremure tuturor provocărilor cu care se confruntă.
De departe, momentul cel mai sobru în căutarea supraviețuitorilor este momentul tăcerii. Când cineva aude o voce, un strigăt după ajutor, face semn întregii echipe angajate să facă liniște. Se așterne o tăcere mormântală. Nu se aude nimic, decât… acel slab strigăt de ajutor. E clipa de speranță. Speranță pentru cel îngropat în ruine și speranță pentru cei care sapă printre ruine. Speranța leagă cele două lumi.
Isus a auzit strigătul orbului. S-a oprit și i-a oferit speranță. Mila lui Dumnezeu nu trece nepăsătoare pe lângă cei care strigă după speranță.
Dumnezeu nu este prea departe ca să nu te audă, nici prea ocupat ca să treacă cu vederea nevoile tale. Probabil ai renunțat să mai strigi. Ai tăcut în lumea ta. Te rog, începe să strigi după ajutorul lui Dumnezeu. Strigătul tău și mila lui Dumnezeu vor împlini speranța.
Roagă-te pentru îndurare!
Provocare: Nu renunța să strigi după ajutorul lui Isus!
