Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El, și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor…
Psalmii 103:17
Un discipol și-a întrebat maestrul: „Cât de mare este dragostea lui Dumnezeu?” Ca răspuns, maestrul i-a adus o lingură și i-a cerut să golească marea cu lingura. Discipolul s-a mirat și, cu oarecare reținere, i-a reproșat maestrului că ceea ce i-a cerut este imposibil. A fost momentul potrivit ca maestrul să-i spună ucenicului: „Dacă nu poți goli marea, pe care o vezi, folosind lingura cu care mănânci, crezi că ai putea măsura dragostea lui Dumnezeu, pe care nu o vezi, cu o minte înghesuită în capul tău?”
Bunătatea lui Dumnezeu este o parte din infinitatea lui Dumnezeu. Ea nu poate fi măsurată, dar nici nu poate fi cuprinsă în cuvintele și definițiile noastre. La Dumnezeu, bunătatea nu are sfârșit. Dimpotrivă, contrar comportamentului nostru, Dumnezeu continuă să ne susțină viața, să ne ofere daruri pentru existență și să se preocupe de condițiile zilnice de viețuire. Mâna Lui nu se oprește din a face binele. Noi putem sfida bunătatea divină, o putem nega sau chiar o putem trata cu indiferență, și totuși… Dumnezeu continuă să reverse binele. Nimic nu poate opri bunătatea divină să lucreze pentru oameni. Reține! Doar pentru cei care se tem de Domnul, bunătatea va rămâne și eternă. Nu va avea sfârșit.
Roagă-te să primești bunătatea fără de sfârșit a lui Dumnezeu.
Provocare: Învață teama de Dumnezeu, prin care vei primi bunătatea infinită a cerului.
