Rugați-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanțuri.
Coloseni 4:3
În copilărie, în fiecare vară, mama mă lua în pădure. Casa noastră nu era departe de pădurile satului. Acolo, printre copaci, mama și bunica adorau să caute ciuperci. Pentru mine, pasiunea nu avea să prindă rădăcini niciodată.
Îmi amintesc din acele momente doar clipele singuratice. Momentele când mă îndepărtam de mama sau de grupul care era cu noi. Necunoscând locurile, fără telefoane mobile, eram extrem de precaut să nu mă îndepărtez prea tare. Nu de puține ori m-am trezit fără contact: nici vizual, nici auditiv. Erau clipele dezorientării. Am apelat la strigătul salvator. În așteptarea răspunsului, îmi țineam respirația și, într-o liniște mormântală, mă rugam să aud vocea mamei. De fiecare dată când reperam, slab, glasul ei, alergam în direcția sunetului.
Dumnezeu a deschis în pădurea deasă a păcatului o ușă pentru Cuvântul Său. Din păcate, noi am închis-o la loc. Ia gândește-te! Nu ne-am luat lumea în cap și ne-am îndepărtat după „ciupercile” fanteziste ale lumii? Am ronțăit răul și ne-am apucat de tocit plăcerea. Din când în când, ne trezim din debusolarea produsă și așteptăm un „cuvânt” salvator. Nu te gândești să verifici ușa minții tale? Poate ar trebui să deschizi accesul spre adâncul ei. Cuvântul lui Dumnezeu poate ajunge acolo.
Roagă-te să primești cuvântul lui Dumnezeu în inima ta.
Provocare: Deschide ușa inimii tale Evangheliei lui Isus.
