În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Ioan 14:2
Sentimentul de acasă nu se compară cu nimic. Multe cuvinte se pot perima și toci prin folosință sau indiferență. Cuvântul „acasă” nu se uzează niciodată. Indiferent cum ajungi, acasă e locul tău, unde poți să fii tu însuți. Găsești înțelegere de la cei dragi. În casa părintelui găsești dragoste și bunătate. Nimeni nu te scoate din casă pentru un gest sau o faptă necugetată. Relațiile nu sunt trase prin filtrul corectitudinii politice. În casa părintească ai ocazia să trăiești „libertatea”. Sentimentul de individualitate nu se cerșește, este un privilegiu pe care mulți îl doresc și nu îl găsesc.
Un astfel de loc este casa Tatălui din cer. Da, un loc pentru tine și pentru fiecare tânăr care își caută locul prin viață. Isus a făgăduit primilor ucenici acest loc. Dacă ai îndoieli cu privire la ce colț din lume ar putea fi casa visurilor tale, gândește-te de două ori înainte să iei o decizie. Toate lucrurile de pe pământ sunt trecătoare. Nimic nu rezistă descompunerii. Dacă vrei să ai parte de un loc unde să fii primit cu duioșie și să te bucuri de părtășie neprefăcută, de liniște autentică și atmosferă divină, urmărește să ajungi în casa Tatălui. Un părinte iubitor te așteaptă să intri sub acoperișul casei Sale. Călătoria ta aici, printre muritori, poate fi palpitantă dacă ți-ai stabilit obiectivul: casa Tatălui ceresc.
Roagă-te să descoperi îmbrățișarea Tatălui ceresc.
Provocare: Gândește-te la căminul ceresc, pregătit de Isus pentru tine.
