Părinții noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”
Ioan 6:31
Privesc în urmă cu nostalgie. Nu mai am niciun bunic în viață. Dintre părinți, doar mama mai trăiește. Amintirile nu s-au topit. Sunt acolo, în adâncul minții. Ele conectează prezentul cu momentele de cumpănă, efort și devotament ale trecutului.
Bunicii au muncit glia. Simpli în comportament, au dezvoltat o reziliență pe care noi, generația progresului și tehnologiei, doar o visăm. Au dezvoltat sacrificiul și au „tras” din toate puterile ca părinții noștri să o ducă mai bine. De la ei am învățat prima dată rugăciunea. Era simplă, sacră și liniștită.
Mama mi-a consolidat experiența cu Dumnezeu. A alergat ca un atlet în cursa vieții. A avut puțin din ce avem noi. Dar… și aici te rog să fii atent… mama a cules „mana din cer”. A cules experiențe tari. A strâns încrederea în Dumnezeu. A făcut mâncare cu puținul ce era în casă și cu binecuvântarea lui Dumnezeu. S-a înfruptat din „minunile” rugăciunii. A deschis casa darului ceresc… lui Isus Mântuitorul. Nu a fost evreică, dar a trecut pe unde au trecut ei. Mă gândesc la această pâine din cer…
Ce ar fi dacă ai deschide inima pâinii ce vine de la Tatăl ceresc? Să trăiești prin încredere în El, alături de El și să crești pentru eternitate împreună cu El?
Roagă-te să primești azi darul mântuirii.
Provocare: Culege experiențele mici și mari ale încrederii în Dumnezeu.
