Dragă prietene,
Una dintre poveștile lui Max Lucado este relatarea despre Pancinello, care îi aduce în prim-plan pe locuitorii din Wemmik. Aceștia erau niște omuleți sculptați de un tâmplar pe nume Eli.
În fiecare zi, omuleții făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Unii aveau steluțe aurii, iar alții – buline negre. Omuleții din lemn șlefuit primeau steluțe, iar ceilalți primeau buline. Pancinello era unul dintre cei cu buline. El își dorea mult să obțină steluțe, dar orice încercare de a le obține era sortită eșecului. Adunase atât de multe astfel de semne negre, încât cei din jurul său au început să-i lipească buline fără niciun motiv. După un timp, Pancinello a ajuns la concluzia că nu este bun de nimic. Însă, la un moment dat, a întâlnit-o pe Lucia, care nu avea nicio etichetă. Atunci, Pancinello își spuse că ar vrea să fie ca ea. Lucia mergea în fiecare zi la Eli. Așa se face că Pancinello s-a dus și el la tâmplar. Meșterul i-a spus că este valoros în ochii săi, pentru că el l-a creat. După o discuție mai lungă despre etichete, Eli concluzionă: Etichetele se lipesc de tine doar dacă le lași!
În Matei 7:1, Isus spune – Nu judecați, ca să nu fiți judecați!
Dragul meu, sigur și tu ai fost măcar o dată în papucii lui Pancinello. Nu lăsa ca etichetele pe care ți le pun cei din jur să te definească! Ești prețios în ochii Celui care te iubește de când ai pășit în această lume!
Provocare: Astăzi, ferește-te să fii cel care pune etichete!
Cu prietenie, Bianca Andreea Ștefan
AMiCUS Craiova
