Dragă prietene,
Te-ai întrebat vreodată de ce Isus a ales un copil pentru a exemplifica schimbarea care trebuie să se întâmple în inima noastră pentru a intra în Împărăţia cerurilor? Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca niște copilași, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. – a spus El. (Matei 18:3-5)
Un copil are unele caracteristici pe care noi, tinerii și adulții, nu le prea manifestăm. Spre deosebire de noi, copilul e sincer. El nu se ascunde, ci își mărturisește greșeala și îi pare rău. Chiar dacă îl supără cineva, copilul nu poate să rămână supărat și, în cel mai scurt timp, se va bucura iarăși cu persoana care i-a greșit.
Un copil nu va ridica mâna împotriva prietenului său și, chiar dacă o va face, îi va părea repede rău și își va cere iertare. Copilul va avea nevoie mereu de o persoană care să îl iubească pentru a se simți în siguranță și iubit. Mereu va avea încredere în părinții lui și va fi atras spre ei încă de la naștere, pentru că se simte în siguranță cu ei. Noi, adulții, încercăm să fim din ce în ce mai independenți de părinții și de persoanele din jurul nostru. Ne pierdem încrederea în semenii noștri și devenim foarte sceptici față de cei apropiați. Îi judecăm socotind că și ei ne judecă pe noi, iar aceasta are un efect negativ asupra relației cu Dumnezeu.
Fraților, nu fiți copii la minte, ci la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari! (1 Corinteni 14:20) Prin apostolul Pavel, Domnul ne îndeamnă să fim ca niște copilași în privința caracterului, iar problemele cu care ne confruntăm să le rezolvăm într-un mod matur.
Haidem să fim iarăși copii pentru Hristos!
Cu prietenie, Emanuel Cătinean
Asociația Adventus
