Dragă prietene,
Este ora 7:18 și mi-am propus să-mi pun viața în ordine până la 7:30. Fac acest lucru destul de des: îmi stabilesc unele obiective idealiste, care îmi oferă o oarecare motivație, dar, în realitate, mereu ajung să fiu dezamăgit și frustrat. Chiar și atunci când îmi îndeplinesc obiectivele la timp, acel sentiment de mulțumire și satisfacție persistă doar până când găsesc o altă linie de sosire. Mereu mă gândesc la persoana care aș putea fi, în loc să apreciez persoana care sunt. Iar acesta este un mod epuizant de a trăi. În acest cerc vicios și obositor, mă trezesc mereu căutând o perfecțiune iluzorie. Este timpul să învăț cum să rezolv această problemă, dar ar fi bine să încep de acum, fiindcă e 7:50 și îmi doresc să rezolv asta până la 8:00.
Împăratul David, cu multe mii de ani în urmă, își punea o întrebare profundă, care explorează misterul și valoarea umană în fața divinității: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? (Psalmii 8:4). Apoi, meditând asupra acestui lucru, și-a dat seama că am fost creați cu puțin mai prejos decât Dumnezeu (Psalmii 8:5), subliniind proximitatea și legătura specială dintre om și divinitate. Purtăm în noi imaginea lui Dumnezeu, plină de demnitate și slavă divină. Avem o valoare incomensurabilă în ochii Lui și suntem chemați să trăim în conformitate cu demnitatea și slava cu care am fost înzestrați.
La final, te rog un lucru: în momentele când sufletul tău se simte copleșit de gânduri de neîncredere și lipsă de valoare, când simți că nu ești suficient de bun, amintește-ți că ești prețuit și iubit mai mult decât îți poți imagina. Nu te judeca după standardele lumii, ci ascultă glasul Celui care te-a creat și îți spune: Te iubesc cu o iubire veșnică! (Ieremia 31:3)
Cu prietenie, Răzvan Grosu
AMiCUS Cluj