Dragă prietene,
De ceva timp, mă preocupă două teme pe care le consider ca fiind izvoare nesecate de cunoaștere și inspirație: înțelepciunea și lumina. Versetele din Efeseni 1:17-18 reușesc să le înglobeze tare frumos: Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui.
Duh de înțelepciune… am căutat cuvântul înțelepciune în DEX și am găsit următoarea definiție: capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. Cred că avem atât de multă nevoie de această trăsătură de caracter, pentru că viața este formată din decizii, iar noi alegem, conștient sau inconștient, în fiecare secundă a vieții noastre. Așa cum Solomon și-a recunoscut starea și a cerut înțelepciune, sunt sigură că Dumnezeu ne-o va da fiecăruia dintre noi, dacă ne smerim înaintea Lui și o cerem sincer.
Ochii inimii… îmi place mult această expresie. Se spune în popor că inima e oarbă, așa că trebuie să alegem cu mintea. Cât este de minunat că Însuși Creatorul luminii vrea să îți deschidă ochii inimii! El îi deschide cu un scop: acela de a vedea chemarea pe care El o are pentru tine.
Tu și cu mine am primit o misiune: aceea de a fi lumină. Chiar dacă știu că de multe ori e greu și am dori să trăim într-un mediu perfect și să fim lumină în lumină, chiar dacă am prefera ca alții să ne facă munca, fiecare dintre noi a primit o chemare exactă de dus la îndeplinire.
Îți dai seama ce mare har avem de a fi mesagerii luminii? Ce dar să putem fi împreună-lucrători cu Cel care este Sursa luminii!
Hai să alegem astăzi să fim o licărire de speranță pentru cei din jurul nostru!
Cu prietenie, Anda Henț
AMiCUS Timișoara
