Dragă prietene,
Trecând pe stradă, mi-a zâmbit cineva. Nu ne cunoaștem, dar a ales să îmi ofere acest gest cald și amabil, ceea ce m-a condus la întrebările: Cum îmi pot da seama că îmi trăiesc potrivit credința? Cum se manifestă în exterior?
Zâmbesc atunci când primesc o veste bună sau când vorbesc despre ce mă pasionează, ori dacă mă întâlnesc cu cineva drag – toate sunt experiențe pozitive. Și totuși, puse în oglindă, de prea puține ori zâmbesc auzind despre vestea cea bună primită de la El, când vorbesc despre Isus sau atunci când mă întâlnesc cu El – Sursa păcii și a fericirii.
Am fost învățată că o stare de seriozitate și o expresie posomorâtă e ceea ce face un credincios serios și respectabil, că orice zâmbet și râset pătează sfințenia. Însă aceasta nu este ceea ce Scriptura ne învață. Putem răspunde acestor întrebări la simpla lectură a versetului din Iacov 1:25, care spune: Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
Domnul spune că un împlinitor activ al Legii este fericit. A-L sluji pe El nu îmi aduce tristețe, ci bucurie și veselie. El nu ne dă motive să fim altfel decât fericiți. Este alături de noi și ne promite siguranță și ajutor, ne oferă prietenie și iubire și, nu în ultimul rând, har spre salvarea noastră. Are grijă atât de micile bucurii și nevoi, cât și de fericirea ce va dura o veșnicie alături de El.
Azi îmi propun să îmi manifest astfel credința: cu un zâmbet.
Cu prietenie, Alis Ardelean
AMiCUS Cluj
