Dragă prietene,
Trebuie să-ți mărturisesc că în ultimul timp mă preocupă un gând: Cum să fiu mai bun? Sau, altfel spus, cum să înțeleg și, mai ales, să preîntâmpin situațiile în care sunt mai puțin bun decât mi-ar plăcea?
Am constatat că deseori îi putem răni pe cei din jurul nostru din cauza unei purtări neglijente sau chiar și prin gesturi mici, neintenționate. Uneori, rănim când răspundem nepotrivit părinților noștri sau ne purtăm necuviincios față de un profesor sau un prieten.
Adesea, ne justificăm comportamentul învinovățindu-i pe ceilalți: ei mi-au declanșat o reacție nedorită! Ne concentrăm pe ceea ce nu putem controla, în loc să ne corectăm propriul comportament pentru care suntem responsabili.
Desigur, o condiție esențială pentru „tratarea” răutății proprii este să fim conștienți că avem un comportament greșit.
Biblia, manualul incontestabil de bune practici, este foarte clară în separarea practicilor bune de cele rele. Și, în același timp, identifică sursa bunătății, cât și multiple căi de a o accesa.
În Efeseni 4:31-32, este scris: Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Sursa bunătății – Dumnezeu – nu doar că iartă răutatea, dar, mai ales, ne învață bunătatea!
Cea mai bună investiție, dacă vrem să înțelegem și să practicăm bunătatea, este investiția în cunoașterea lui Dumnezeu, în timpul petrecut cu El… – ofertă pe care ți-o fac și ție!
Cu prietenie, Lucas Avrămescu
AMiCUS București
