Dragă prietene,
Poate că fiecare dintre noi ne-am întrebat ce legătură este între credință și faptă sau dacă mai contează atât de mult faptele, dacă deja avem credință. O ilustrație pe care am citit-o cu ceva timp în urmă m-a ajutat să înțeleg mai bine subiectul.
Întâmplarea spune că, în apropierea unui râu, trăia un bătrân cu frica lui Dumnezeu ce-i trecea pe călători de pe un mal al râului pe celălalt.
Într-o zi, în timp ce îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta din urmă băgă de seamă că moșul avea scris ceva pe fiecare vâslă. Curios, îl întrebă pe bătrân:
– De ce ai scris pe o vâslă credință și pe cealaltă fapte bune?
– Fiindcă acestea două – credința și faptele bune – mă conduc în viață de când mă știu pe lume, răspunse bătrânul.
– Eu nu cred că omul are nevoie de amândouă, ci îi este de ajuns numai una singură ca să se călăuzească în viață: dacă alegi calea faptelor bune, atunci ești de folos celorlalți, iar dacă alegi calea credinței, atunci îți ești de folos ție însuți.
Bătrânul nu spuse nimic, dar începu să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu mai înainta, ci mai mult se învârtea în loc, spre nedumerirea tânărului. După un timp, acesta a priceput ce voia să-i dea de înțeles bătrânul: că una este sprijin pentru cealaltă și că una prin alta se împlinesc.
Fapta bună și credința sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalță în zbor spre Dumnezeu. Dar cu o singură aripă, cine mai poate zbura?
După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă. (Iacov 2:26)
Cu prietenie, Miriam Noemi Petreacă
AMiCUS Craiova
