Dragă prietene,
În vremurile biblice, calul reprezenta puterea militară. Caii erau scumpi și greu de întreținut, așa că nu se foloseau niciodată la munci agricole (pentru asta erau vitele) sau la transport (pentru asta se foloseau măgarii). Caii erau apanajul prinților și al regilor, adevărate mașini de luptă. Prezența lor pe câmpul de bătaie era o garanție a succesului.
În Scriptură, caii devin un simbol al încrederii arogante în forțele proprii, al egoismului naturii umane. De aceea, Dumnezeu cere ca regii lui Israel să nu aibă mulți cai și îi spune lui Iosua să omoare caii dușmanilor, la finalul luptei (Iosua 11:6) – cu alte cuvinte, să distrugă „tancurile”, astfel încât poporul Său să se bazeze numai pe El, nu pe forța militară umană sau animală. Împăratul Solomon este primul rege evreu care se ocupă de comerțul cu cai, fiind furnizor pentru toți conducătorii dimprejur. Acest lucru, împreună cu toate bogățiile fabuloase pe care le-a avut, l-a făcut să Îl părăsească pe Dumnezeu. (Nu-i așa? De ce să te închini unui Dumnezeu de care nu ai nevoie?)
Ca să vezi caii și carele de foc ale lui Dumnezeu, forțele supranaturale care îi ocrotesc pe copiii Săi, ai nevoie de o vedere supranaturală. Numai prin credință poți vedea caii lui Dumnezeu. Altfel, atunci când te vezi înconjurat de probleme, spui disperat, precum slujitorul lui Elisei: cum vom face? (2 Împărați 6:15)
Fiecare clipă a vieții noastre se trăiește în această tensiune: ne vom baza pe forțele proprii sau pe Dumnezeu? Dumnezeu îți oferă liniște și pace, îți oferă bucuria salvării, garanția protecției tale. Care sunt caii tăi? La ce trebuie să renunți azi pentru a te baza în totalitate pe Dumnezeu?
Unii se bizuie pe carele lor, alții, pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. (Psalmii 20:7)
Cu prietenie, Dani Tudorie
Asociația Adventus
