Dragă prietene,
Ți s-a întâmplat să te simți singur, dezamăgit, să simți că nu ai tot ceea ce ți-ai fi dorit, că oamenii de lângă tine parcă nu te înțeleg?
Vreau să îți spun că aceasta este ceea ce și eu am experimentat. Și eu am trecut prin aceleași sentimente. Și cu toate că din exterior păream bine și nu aveam motive să mă plâng, totuși, parcă ceva îmi lipsea.
Stând să mă gândesc, am realizat că aveam o mulțime de binecuvântări de care aș fi putut să mă bucur, cum ar fi faptul că am absolvit facultatea, mi-am găsit un loc de muncă bun, mă înțelegeam bine cu prietenii și familia, aveam o relație care mergea foarte bine și multe altele. Dar, cu toate acestea, parcă eram singură și nu găseam motive pentru care să fiu fericită.
Însă, într-o zi, Dumnezeu mi-a vorbit prin versetul din Psalmii 73:28 – Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Atunci am înțeles că eu nu căutam fericirea acolo unde era sursa acesteia. Am învățat că atunci când Îl caut pe Dumnezeu și împărtășesc cu El toate neliniștile mele, El îmi va da pacea și fericirea pe care nu le pot găsi nicăieri în altă parte.
Te îndemn și pe tine, dacă ai căutat fericirea în lucruri materiale sau în alți oameni, să iei o pauză de la asta și să mergi cu toată inima la Dumnezeu, care, vei vedea, îți va deveni Cel mai bun Prieten.
Cu prietenie, Bianca Mitoiu
AMiCUS București
