Dragă prietene,
Recent, m-am întors din cea mai frumoasă experiență a vieții mele. Am lucrat pentru ea cum nu am lucrat pentru multe lucruri în viață. Am avut câteva luni de chin, dar rezultatul a fost atât de dulce! A fost un vis realizat, un moment în timp de care am profitat la maxim. Dar a trecut pur și simplu. S-a dus și nu mai e…
Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. (Eclesiastul 1:9) Îți mărturisesc sincer că nu știu de ce am ajuns la concluzia aceasta în apogeul fericirii mele. Nu înțeleg de ce nu m-am putut gândi la altceva. Poate pentru că deja îmi planificam următoarea țintă și am realizat că nu mă pot opri din dorința de mai mult? Ce e cert e că m-a trezit.
Nu îți face griji, nu am de gând să mă opresc din a face lucrurile care îmi aduc bucurie în viață. Vreau să am însă alte priorități. Refuz să mai alerg după emoții puternice, după lucruri materiale sau chiar după experiențe inedite. Mă bucur când vin, dar vreau ceva mai mult: vreau să simt acea pace sufletească care nu se oprește niciodată. Vreau să simt că Isus este cu mine în orice moment, iar nevoile mele sunt astfel împlinite. Vreau să mă împrietenesc mai mult cu El.
Viața a mai fost și va mai fi, dar ea trece și, odată cu ea, și noi. Viitorul e esențial, dar doar dacă știi să înveți din trecut și să trăiești în prezent. Iar ceea ce contează cu adevărat este să trăim fiecare clipă alături de Isus, mergând pas cu pas de mână cu El.
Știu că și tu alergi, dar poate a venit momentul să te oprești și să te întrebi unde ai ajuns și spre ce loc te îndrepți. Tu ce crezi?
Cu prietenie, Carla Beatrice Andrei
AMiCUS Cluj
