Dragă prietene,
Ești fericit? Putem constata cu stupoare că acest cuvânt, fericire, atât de uzat în zilele noastre, nu se găsește în Dicționarul Enciclopedic Român, apărut la Editura Polirom în anul 1964. S-ar putea ca editorii comuniști, respectiv ateii acelor timpuri, să nu fi cunoscut, dacă nu fericirea propriu-zisă, nici măcăr însemnătatea cuvântului fericire? Încă o dovadă că, într-o societate ateistă, fericirea este o noțiune străină, atât pentru conducătorii acesteia, cât și pentru populația de rând. După un dicționar mai recent, fericirea este starea de mulțumire sufletească deplină.
Se spune că marele Goethe ar fi declarat că nu-și aduce aminte să fi fost măcar o singură zi în viața sa cu adevărat fericit. Atitudinea lui se reflectă și în scrierile sale, în special, în romanul Suferințele tânărului Werther, care, după publicare, a pornit un fenomen în masă numit febra Werther, în care bărbați tineri din Europa, copiind stilul vestimentar al protagonistului, ajungeau până chiar și la gestul final al cărții, sinuciderea. Danemarca și Italia au interzis romanul în acea perioadă.
Contrar părerii lui Goethe, că în suferință, neajunsuri și necazuri nu există fericire, filozoful ateu Nietzsche a concluzionat că nu putem experimenta fericirea scoțând din ecuație grozăviile, lipsurile, sărăciile vieții, citând cuvintele lui Iov: Mă așteptam la fericire, și, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul. Cu alte cuvinte, fericirea nu ar putea exista fără suferință și dezamăgiri, așa cum lumina nu poate exista fără umbră.
Fără Dumnezeu, fericirea este pur iluzorie. De la El vine această stare, El a creat-o și la El o putem regăsi cu adevărat.
Deci, ești fericit? Ia-l azi pe El cu tine și vei fi!
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! (Psalmii 84:12)
Cu prietenie, Odette Românu
AMiCUS Timișoara
