Dragă prietene,
Astăzi, am venit la munte, departe de case, magazine, mașini, vecini zgomotoși și lumini artificiale. Sunt doar eu, mică, în spațiul infinit din jurul meu. Fără grabă sau scadențe, pare că timpul s-a oprit și că nu există nimic altceva în afară de acest moment. Natura tocmai a început să se trezească dupa scurta iarnă și îmi arată culorile ei cele mai vii și luminoase.
În general, am obiceiul să caut urme de frumos pe străzile pe care le parcurg în grabă, în fiecare zi: o mică floare care s-a născut într-o crăpătură de asfalt, un apus care se poate întrevedea între blocuri, ochii curioși ai unui copil și zâmbetul lui sincer sau doi bătrânei care se țin de mână.
Dar aici este totul diferit, mai amplificat: oriunde mă învârt, văd numai frumos. Inima îmi este plină de recunoștință la adresa lui Dumnezeu, pentru că, în ciuda faptului că trăim într-o lume complet diferită de cum El a plănuit-o, totuși, ne putem încă bucura de frumos.
Te gândești vreodată la cum a fost creația Lui? Îți mai aduci aminte să-I fii recunoscător? În timp ce îți scriu, îmi vine în minte versetul din Iacov 1:17, care spune: Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Dacă nu faci deja acest lucru, te invit și pe tine astăzi să începi să cauți în fiecare zi măcar un motiv pentru care să-I fii recunoscător lui Dumnezeu! Sunt sigură că, atunci când îl vei găsi, îți va umple inima de bucurie și te va face să te simți binecuvântat!
Cu prietenie, Andreea Marinescu
AMiCUS Oradea
