Dragă prietene,
Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.” Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a coborât de pe măgarul ei şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?” Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi și izvoare de apă.” Și el i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. (Iosua 15:16-19)
Îmi amintesc când am citit pentru prima dată acest pasaj. Eram adolescentă și, ca oricare alt adolescent, eram la stadiul în care căutam modele care merită admirate și urmate. Surprinzător, Acsa a devenit eroina mea preferată din Biblie. De ce îmi place atât de mult de această femeie?
Primul motiv este că Acsa a avut curajul să ceară tatălui ei mai mult, a avut curaj să ceară ce-și dorea cu toată inima. De câte ori nu cerem și noi diferite lucruri Tatălui nostru Ceresc și, când ne ridicăm de la rugăciune, mai degrabă dăm ascultare celui care ne șoptește în ureche îndoială și necredință? În ciuda promisiunilor făcute de Dumnezeu de la Geneza până la Apocalipsa, credința noastră este atât de mică! Ne îndoim că El va avea grijă de examenul programat în Sabat, de trenul pe care trebuie să îl prindem sau poate că ne îngrijorează un complex trupesc pe care îl purtăm de ani întregi… Curajul Acsei ne dovedește faptul că ea a cerut de la tatăl ei având încredințarea că va și primi ceea ce i-a cerut.
Al doilea motiv l-am descoperit recent și mi se pare atât de frumos: Acsa a cerut izvoare, deoarece pământurile erau secetoase.
Cere-I lui Dumnezeu binecuvântare pentru inima ta uscată, cere-I să ți-o ude cu iubire, ca să poată răsări în tine plantele iubirii!
Cu prietenie, Simona Hanzi
AMiCUS Târgu Mureș
