Dragă prietene,
M-am întrebat mult cum aș putea să-ți vorbesc despre dragostea lui Isus și am ajuns la concluzia că cel mai simplu mod prin care pot face aceasta este să îți povestesc despre felul minunat în care mi-a salvat viața.
Acum câțiva ani, urcând pe un foișor metalic pentru a face o fotografie, bara de fier pe care am călcat s-a rupt și am căzut de la o înălțime considerabilă. Am fost grav rănit, dar, miraculos, am scăpat cu viață. A fost ca și cum o mână invizibilă m-a protejat și m-a ferit de o tragedie iminentă. Această experiență m-a făcut să mă gândesc profund la îndurarea și dragostea lui Dumnezeu. M-am întrebat: De ce a ales El să mă salveze într-un moment atât de critic? De ce mi-a oferit Dumnezeu a doua șansă?
Precum împăratul David, I-am mulțumit și eu lui Dumnezeu: Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii. (Psalmii 56:13)
Nu pot explica concret motivul pentru care Dumnezeu mi-a cruțat viața, dar m-a făcut să realizez cât de mare este dragostea Sa pentru noi. El Se îndură de noi când cădem, ne iartă păcatele, pentru că dorește să trăim veșnic alături de El.
Ceea ce noi putem să facem este să Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc în viețile noastre și să fim oameni după placul Lui. Chiar și în fața obstacolelor și încercărilor, putem avea încredere că Dumnezeu este mereu alături de noi, că ne iubește necondiționat și că dorește să ne ofere tot ce are pregătit mai bun pentru noi.
Cu prietenie, David Dumitriu
AMiCUS Timișoara
