Dragă prietene,
Acum două săptămâni, am fost în vizită la bunici, în Valea Gurghiului, o zonă foarte frumoasă din județul Mureș. Ei locuiesc pe un deal tare fain, cu multă verdeață și cu pădurea în spatele casei. După ce am ajuns și mi-am revăzut bunicii, am mers să vizitez bucata de pământ pe care am moștenit-o de la ei. Am urcat până în cel mai înalt punct al terenului și priveam în zare. Eram fascinat de culorile vii și pline de speranță ale primăverii.
Priveam dealul de vis-à-vis, când am zărit un loc unde se vedeau mai mulți copaci și o pădure mai deasă decât pe dealul pe care mă aflam. Atunci m-am gândit: Ce fain ar fi fost să am un loc pe dealul acela! Parcă e mai fain decât locul meu!
Apoi, ochii mi-au căzut pe drumul care despărțea cele două dealuri vecine și am remarcat un lucru: distanța de la drum până la locul meu și distanța de la drum până la locul unde mi se părea mai frumos decât locul meu era aceeași.
Erau fix aceleași locuri, la fel de frumoase, aproximativ la aceeași altitudine și la fel de bine poziționate. Doar că, în acele momente, dealul de vis-à-vis mi se părea mai frumos decât dealul pe care mă aflam.
Dragul meu/draga mea, poate că uneori nu ne simțim atât de prețioși, poate că neglijăm ceea ce avem sădit în noi și în jurul nostru. Vedem mai mult ce este ,,în zare” și uităm cât de plăcuți și binecuvântați suntem. În acele momente, să ne readucem aminte ce spune Dumnezeu despre noi: De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. (Isaia 43:4)
Prețuiește ceea ce ai, încearcă să redescoperi frumusețea din lăuntrul tău și vei putea vedea cu adevărat verdele din viața ta!
Cu prietenie, Gabriel Chiș
AMiCUS Arad