Dragă prietene,
Câteodată, precum Iov, și noi putem trece prin momente dificile. Uneori, nu avem puterea să luptăm; alteori, avem această putere, însă nu avem cheia unei soluții. În astfel de situații, o simplă deschidere din partea cuiva ne-ar putea fi suficientă pentru a depăși o criză. Oh, de aș găsi pe cineva să mă asculte! (…) (Iov 31:35)
În timpul atacurilor teribile din 11 septembrie 2001, în cartierul financiar din New York, reporterul Newton James Burkett se afla sub Turnul de Nord, în timp ce Turnul de Sud se prăbușea, luând cu el sute de vieți. Scăparea lui a fost o ușă descuiată în complexul de clădiri de birouri de vis-à-vis de World Trade Center. Pentru el, acea ușă a devenit providențială. A deschis-o și astfel a trăit!
Și, cu siguranță, aceste lucruri rămân întipărite în memorie. N. J. Burkett spunea, după 20 de ani de la accident: Simt că încă pot mirosi acel miros de oțel arzând. Nu poți să uiți asta niciodată! și, de asemenea: Dacă acea ușă era încuiată, dacă acea ușă nu era acolo, dacă ar fi trebuit să fug câțiva zeci de metri, astăzi nu m-aș fi aflat în viață.
am gândit mult la ziua aceea și mi-am dat seama că sunt momente în care pot și eu să „descui o ușă” pentru cineva aflat în criză. Și poate nici măcar nu știu cât de providențial este acest gest! Nu să o deschid, dar măcar să o las descuiată și să nu o încui. Iar asta denotă… umanitatea.
Cu prietenie, Tedi Dobrică
AMiCUS București
