Dragă prietene,
Mă aflam la facultate, într-o oră de laborator, când doamna profesoară ne-a adresat o întrebare: Cine dintre voi fumează? După ce mai mult de jumătate dintre colegi ridicară mâna, ne puse o altă întrebare: Cine dintre voi își asumă fumatul? Doar 2 mâini au rămas ridicate.
După această întâmplare, gândurile m-au purtat inevitabil la viața noastră de creștini. Oare suntem și noi așa? Ridicăm mâna la mărturisire și, când este vorba de asumare, o lăsăm în jos? Isus spune – Nu oricine-Mi zice: ,,Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. (Matei 7:21)
În Evanghelia după Matei, dialogul se continuă cu întrebările celor care crezuseră că erau lucrătorii lui Dumnezeu: N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?, însă Isus le răspunde astfel: Niciodată nu v-am cunoscut: depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege. (Matei 7:22-23)
De ce spune Isus aceste cuvinte? Nu am citit noi Biblia în fiecare dimineață? Nu am studiat noi zilnic? Nu am făcut noi fapte bune? Nu ne-am rugat noi în fiecare zi? Putem lucra pentru Dumnezeu, dar dacă nu lucrăm cu Dumnezeu, Isus nu este cu adevărat prezent în viața noastră. Putem să fim creștini, dar fără să Îl cunoaștem personal pe Isus.
Petru I-a răspuns: ,,Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ucenicii au spus același lucru. (Matei 26:35) Dar când a fost momentul să-și asume ce au declarat, toți s-au lepădat de învățături și, mai ales, de Isus. Simpla mărturisire de credință este fără valoare dacă nu este urmată de asumarea unei vieți umblate alături de El.
Te provoc astăzi să îți asumi responsabilitatea numelui pe care îl porți – creștin, urmaș al lui Isus.
Cu prietenie, Marian Șerban
AMiCUS Brașov
