Dragă prietene,
Te-ai simțit vreodată pierdut, fără speranță, fără ajutor și că toate lucrurile îți merg prost? Presupun că da, la fel cum m-am simțit și eu. Însă, în momentele acelea, când părea că nu mai există nicio cale de scăpare, mi-am adus aminte că la Domnul este tot ajutorul, la El este biruința, la El este pocăința de care avem nevoie.
Pocăința înseamnă mai mult decât părăsirea păcatului. Este o transformare a minții, a felului de a gândi, a simți și a vedea lucrurile, o schimbare de atitudine. Pocăința este o împăcare cu Dumnezeu. Și când te împaci cu cineva, îl accepți nu numai pe el, ci și modul de gândire și ești de acord cu voia lui și cu anumite condiții.
Avem nevoie să ne pocăim de necredință. Avem nevoie de dragostea lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu este dragoste și în dragoste nu este frică. Dacă vom crede în El și ne vom preda viețile în mâinile Lui, dând drumul resentimentelor, vinei și amărăciunii care ne chinuie sufletul și-I vom oferi mână liberă să lucreze, pacea și dragostea își vor face loc în culcușul inimilor noastre.
Haidem să-I oferim lui Isus inimile noastre și să ne predăm complet viețile Lui, rugându-ne fiecare astfel: Trimite lumina și credincioșia Ta ca să mă călăuzească! (Psalmii 43:3)
Cu prietenie, Diana Asargiu
AMiCUS Iași
