Dragă prietene,
Hai să facem un exercițiu de imaginație împreună! Gândește-te că ești într-un loc foarte aglomerat, în care oamenii se îmbulzesc pentru a putea merge înainte. Observi cum toată lumea merge aproape teleghidat, lucru ce îți creează o stare de anxietate și de agitație. Oamenii te privesc de parcă ai fi de sticlă. Altfel spus, ești în văzul tuturor, dar nu ești cu adevărat văzut de nimeni. Dintr-o dată, observi cum un prieten drag ție, pe care nu l-ai văzut de ceva timp, se îndreaptă spre tine și îți spune că se bucură să te vadă. Începeți să povestiți ca în vremurile trecute, însă tu încă nu poți să nu te întrebi cum de te-a văzut în mulțimea aceea de oameni.
Există momente în care stările negative ne copleșesc și permitem doar odăii noastre să ne vadă adevăratele emoții. Însă și în momentele când te simți nevăzut și neînțeles de cei din jur, Dumnezeu te vede cu adevărat și, cu atât mai mult, te privește cu iubire și cu drag. În Psalmii 139:16, David scrie: Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Ce aducere aminte frumoasă că Dumnezeu este mereu alături de noi când avem nevoie!
Dragă prietene, acum, pe final, doresc să-ți lansez o invitație: Pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni, hai să îi ajutăm pe oameni să se simtă văzuți, așa cum și El ne face pe noi să ne simțim văzuți! Hai să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin noi, făcând azi ceva drăguț pentru cineva!
Cu prietenie, Ioana Popescu
AMiCUS Cluj
