Dragă prietene,
Ți s-a întâmplat vreodată să împrumuți de la vreun prieten un obiect de mare valoare? O mașină scumpă sau vreo poșetă de firmă? Îți amintești atenția cu care protejai acel lucru cât timp era în grija ta?
Zilele trecute mă gândeam la faptul că toate lucrurile pe care le am sunt niște daruri de la Dumnezeu. Și știu că nu ți-am spus vreo noutate prin ceea ce tocmai ai citit. Însă cred că noi nu ne gândim destul de des la această realitate.
Oare cât de diferită ar fi atitudinea mea în viață dacă m-aș gândi mai des la faptul că sănătatea mea e un dar? Sau că talentele mele nu le dețin prin meritul meu? Ele nu îmi aparțin.
Nu ne aparțin, nu ni se cuvin.
Atunci când trăim cu conștiența faptului că ceea ce avem este oferit prin bunăvoința Sa, începem să gândim puțin altfel. Poate că începem să ne concentrăm pe realizările minunate pe care le avem deja și să ne îngrijorăm mai puțin de ceea ce nu am reușit să obținem.
Poate că începem să privim viața într-un mod diferit. Poate că începem să ne schimbăm prioritățile. Să vedem ce contează cu adevărat în final. Și, în cele din urmă, să devenim mai fericiți. De ce? Fiindcă începem să realizăm valoarea inestimabilă a tuturor darurilor dăruite de Dumnezeu.
Te încurajez să realizezi mai mult cât de scumpă este bunătatea Sa (parafrazare – Psalmii 36:7) pentru viața ta! Și să știi că, la umbra aripilor Sale, ai în mod sigur șansa de a găsi fericirea!
Cu prietenie, Teodora Enache
AMiCUS București
