Dragă prietene,
Mama mea avea o vorbă pe care o folosea destul de des în perioada adolescenței mele: Spune-mi cu cine umbli, ca să-ți spun cine ești. Nu prea înțelegeam atunci de ce mama punea atât de mult accent pe acest proverb. Asemenea oricărui adolescent, credeam că fac cele mai bune alegeri. Astfel, am reușit ca, în liceu, să fac parte dintr-un grup destul de extins de prieteni, la care am ținut foarte mult. În realitate, intrasem într-un cerc care avea să-mi afecteze gândirea, alegerile și relația mea cu Dumnezeu.
Nopțile pierdute, asistarea la anumite discuții și fapte ale acestui grup alimentau starea de căldicel în care mă aflam. Cu toate acestea, Dumnezeu Și-a arătat prezența și protecția prin diverse cuvinte și acțiuni din partea unor persoane, care, în acele momente, mă făceau să mă întreb: Oare ce caut aici?
Cu timpul, am observat că, oricâte intenții bune aș avea și oricât mi-aș dori ca anumite prietenii să funcționeze, Dumnezeu Își dorește, în primul rând, să Îl am pe Isus ca cel mai bun Prieten, iar de restul Se va îngriji El. Nu trebuie să mă îngrijorez, ci, în rugăciune, să-L aștept pe El, fiind deplin încredințată că Tatăl meu va da lucruri bune celor ce I le cer. (Matei 7:11)
Iacov ne reamintește în epistola sa acest aspect, spunând: Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaș cu Dumnezeu. (Iacov 4:4)
Te încurajez să vorbești cu Isus despre prieteniile tale și să Îl lași să te conducă spre persoane care te vor aduce mai aproape de El!
Cu prietenie, Ruxandra Coman
AMiCUS Sibiu
