Dragă prietene,
Cu siguranță ai trecut și tu pe aici. Regrete, vinovăție și suferință. Ai simțit cum trecutul rănește sufletul tău de fiecare dată când retrăiești amintiri dureroase. Secrete prea bine ținute. Perne umplute de lacrimi amare.
Te simți atât de bântuit de vină, încât nu îndrăznești să mai ceri ajutor sau iertare. Te ascunzi, plin de rușine, de ochii Singurului care poate acoperi golul inimii tale.
Fiul risipitor din pilda Domnului Hristos te-ar înțelege cel mai bine. Prea rușinat de faptele sale, s-a mulțumit cu un amestec amar de roșcove și regrete. E absurd cum, de multe ori, alegem să trăim cărând în spate povara grea a vinovăției doar pentru că nu avem îndeajuns de mult curaj pentru a căuta iertarea acolo unde a fost acordată deja.
Povestea risipitorului e și povestea ta. A mea. A noastră. Ai în fața ta două uși așteptând să fie deschise. Prima duce la Tatăl, singurul loc în care poți găsi iertarea. Oricât de murdar ai fi. Oricât de pătate ți-ar fi hainele și trecutul. Cea de-a doua ușă duce în mijlocul unei vieți împovărate, un cerc vicios în care pacea nu pare a fi o alternativă.
Data viitoare când îți plângi vinovăția, când te gândești la ceea ce ai făcut și nu găsești iertare, amintește-ți că mâinile acelea însemnate, care te-au răscumpărat, îți pot acorda pacea.
Versetul din Isaia 44:22 este o reamintire a harului nemeritat pe care El ni-l oferă în fiecare zi – Eu Îți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.
Cu prietenie, Andra Sisu
AMiCUS București
