Dragă prietene,
În copilărie, mama obișnuia să îmi citească din Biblie și, încă de pe atunci, personajul meu preferat era Samuel. El, de mic copil, știa că are o chemare din partea lui Dumnezeu și că El îi va fi alături necondiționat. Punctul culminant al copilăriei lui și confirmarea chemării lui Dumnezeu a fost momentul în care Dumnezeu i-a vorbit direct în acea noapte. Din acel moment, Samuel își cunoaște chemarea de profet al lui Dumnezeu pentru poporul Israel.
De mic copil, am început și eu să îmi pun întrebări legate de viitorul meu: Care este rolul meu? Ce îndemn are Dumnezeu pentru mine? Cred în ceea ce fac, credința îmi aparține sau e doar o moștenire de la părinți? E Dumnezeul meu sau Dumnezeul părinților mei?
De-a lungul timpului, mi-am dat seama că El este lângă mine în orice încercare, deși uneori nu simt sau, de multe ori, nu merit. Chiar și așa, la final, mereu îmi demonstrează cât de mult însemn eu pentru El. De multe ori, mi-a arătat răbdarea Lui, cât de mult și frumos iubește, astfel încât am învățat și învăț să iubesc ca El, iar atunci când am realizat prezența Lui constantă în viața mea, mi-am dat seama că locul meu e lângă El. Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă”. (Exodul 33:21)
Dumnezeu mi-a arătat prin nenumărate moduri că El este alături de mine. M-a învățat ce înseamnă să te încrezi în El și cum arată viața cu El prezent în ea. El ne-a dat un sens, o chemare și dorește să stăm lângă El, pe stâncă, și vrea ca și noi să nu ne depărtăm niciodată de El.
Cu prietenie, Sefora Pisuc
AMiCUS Cluj
