Devoțional zilnic

Cele mai elocvente rugăciuni, dacă nu exprimă adevăratele simțăminte ale inimii, nu sunt decât repetări de cuvinte în van. Rugăciunea care vine dintr-o inimă deschisă, în care sunt exprimate nevoile simple ale sufletului ca și cum i-am adresa o cerere unui prieten pământesc, așteptând să fie împlinită – aceasta este rugăciunea credinței.

Daniel a fost un om al rugăciunii, și Dumnezeu i-a dat înțelepciune și tărie ca să reziste tuturor influențelor care conspirau să-l atragă în cursa necumpătării. Încă pe când era tânăr, a fost un titan în ce privește moralitatea prin puterea Celui Preaînalt.

Ca și finicul care își extrage seva din fântânile cu apă vie și este verde și înflorit în mijlocul deșertului, așa este creștinul care poate extrage rezerve bogate de har din fântâna iubirii lui Dumnezeu și poate călăuzi sufletele triste și tulburate, gata să piară în pustia păcatului, la acele ape din care să poată bea și să trăiască.

Suntem dependenți de El nu doar pentru binecuvântările vremelnice, ci și pentru harul și puterea de a ne feri să cădem în ispită. Avem nevoie în fiecare zi de Pâinea vieții, care să ne dea putere și vigoare spirituală, la fel cum avem nevoie de hrană pentru a ne susține puterile fizice și a avea mușchi puternici.

Rugăciunea Domnului Hristos este în contrast vădit cu rugăciunile lungi, în care sunt multe repetări de cuvinte. Fariseii credeau că vor fi auziți dacă vor vorbi mult și de acea făceau rugăciuni lungi, monotone și însoțite de plecăciuni.

Avem un Dumnezeu a cărui ureche nu este surdă față de cererile noastre și, dacă punem la încercare cuvântul Său, El ne va onora credința. El dorește ca interesele noastre să fie întrețesute cu ale Lui, și atunci El ne poate binecuvânta în siguranță.

Când suntem în situații menite a ne conduce departe de Dumnezeu, cererile noastre pentru ajutor și putere trebuie să fie necontenite. Dacă nu va fi astfel, nu vom avea niciodată succes în a înfrânge mândria și a birui puterea ispitei față de îngăduințe păcătoase care ne despart de Mântuitorul.

Domnul ne iubește și ne suportă chiar când noi suntem nerecunoscători față de El, când uităm îndurarea Lui față de noi și, din răutate, nu credem în El… Să facem o schimbare totală. Să cultivăm planta cea prețioasă a iubirii și să ne găsim plăcerea în a ne ajuta unii pe alții.

Cercetarea atentă a Scripturilor, cu reverență și cu un spirit doritor de a învăța va dezvolta și întări mintea așa cum niciun alt studiu nu ar putea-o face. Ele conduc la contemplarea celor mai înalte, a celor mai nobile și uluitoare adevăruri prezentate minții omenești. Ele îndreaptă gândurile noastre către Autorul infinit al tuturor lucrurilor.

Vegherea continuă este în directă legătură cu rugăciunea. Acela care cugetă mereu la Dumnezeu beneficiază de o puternică apărare. Un astfel de om va simți imediat pericolele care amenință viața spirituală, iar sesizarea pericolului va determina această persoană să-L caute pe Dumnezeu pentru ajutor și protecție.

Să ne ferească Domnul ca, în acest moment important, să fim atât de ocupați cu alte probleme și să nu ne luăm timp pentru o cercetare de sine serioasă, sinceră și critică! Lucrurile de însemnătate minoră să le lăsăm pe plan secund, iar pe cele care privesc veșnicia să le punem pe primul plan.

Indubitabil, vei reveni foarte curând pe norul cel alb și ne vei lua „acasă”, pentru a fi cu Tine pentru veșnicie. Atunci, vom spune din nou: „Eben-Ezer!” Îți vom cânta gloria și cinstea care Ți se cuvin, de se va zgudui Universul și Îți vom ridica, din inimile și coroanele noastre, un monument de eternă recunoștință. Ești vrednic!