Devoțional zilnic

Conștiința personală nu este de ajuns, nu este întotdeauna fiabilă. Criteriul, modelul, exemplul de urmat este Hristos: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”

Succesul real nu este al celor aroganți, înțelepciunea mântuitoare nu este a celor vicleni, puterea eliberatoare nu este a celor puternici, bogățiile care dăinuie nu sunt ale celor bogați. Să ne trăim viața de zi cu zi având această convingere în inimă.

Esențialul în viața omului: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”

Dacă biserica apostolică a fost un punct de referință pentru toate epocile de creștinism militant, cu cât mai mult ar trebui să fie pentru noi, biserica rămășiței, căci lucrarea lui Dumnezeu se va încheia cu același avânt care a însuflețit-o la început. Dacă credem lucrul acesta, să-l și trăim!

Reformatorul ceh a avut dreptate: nici apostazia, nici persecuția, nici lumea secularizată, nici vreun atac împotriva adevărului Evangheliei, oricât de violent ar fi, nu îl va putea face să dispară. Oriunde mergem astăzi, să fluturăm cât mai sus stindardul dreptății.

Pavel îl sfătuiește pe Timotei, ucenicul lui: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului” Să fim buni slujitori ai cauzei Sale! Așa să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu și așa să ne ajute!

Experiența creștină este un schimb al credinței: ceea ce oferim noi, primim înapoi de la Dumnezeu, preschimbat în aur. Fără să nutrim speranța că vom primi ceva, orice, să luăm astăzi hotărârea de a dărui dezinteresat.

Nu există chemare fără făgăduință. Binecuvântările anunțate de Ioel ca răspuns la redeșteptarea religioasă sunt trei la număr: prosperitate materială și spirituală, o mare revărsare a Duhului Sfânt, îndreptățire și apărare a poporului lui Dumnezeu la judecata popoarelor din valea lui Iosafat.

Credința noastră înseamnă mai mult decât metodele și mijloacele noastre de a o practica, experiențele cu Dumnezeu înseamnă mai mult decât cunoașterea și doctrina noastră, comuniunea noastră cu Cel Atotputernic înseamnă mai mult decât faptele noastre bune.

Cu toții deținem cărți care ne-au marcat viața într-un mod semnificativ, cărți valoroase pentru viața noastră spirituală. Și cu Biblia cum rămâne? O citim în fiecare dimineață sau e pe undeva, printr-un colț din casă, acoperită de praf gros? Să o deschidem! Vom descoperi în ea că există în ceruri un Dumnezeu.

Să ne aducem astăzi la îndeplinire îndatoririle cele mai neînsemnate cu cea mai mare preocupare. Să dăm dovadă de entuziasm. În cel mai scurt timp, vom vedea rezultatele.

Soldații sirieni nu au putut vedea nimic, pentru că doar ochii credinței văd providența cerului. Iată de ce, atunci când pericolele par de neevitat, trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu să ne deschidă ochii, să putem vedea ceea ce alții nu pot vedea, să vedem că „mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei”.