Devoțional zilnic

Putem avea îndrăzneală să venim în prezența Sa în numele Domnului Isus, neprihănirea și înlocuitorul nostru, însă niciodată cu acea îndrăzneală a încumetării ca și cum El ar fi la același nivel cu noi.

Când Moise a văzut că toate lucrurile create de Dumnezeu acționează în armonie sublimă cu legile Sale, și-a dat seama cât de nechibzuit este ca oamenii să se așeze în opoziție cu Legea lui Dumnezeu.

Cei cărora Dumnezeu le-a încredințat responsabilități importante nu au fost crescuți în confort și lux; profeții cei nobili, conducătorii și judecătorii rânduiți de Dumnezeu și-au format caracterele în condițiile aspre ale vieții.

Iosif a umblat cu Dumnezeu. Iar când a fost întemnițat și a suferit, deși era nevinovat, el a suportat totul fără să murmure. Stăpânirea de sine, răbdarea lui în necazuri și credincioșia sa statornică au rămas consemnate pentru folosul celor ce aveau să trăiască după aceea pe pământ.

Iacov a fost un tată plin de afecțiune. El nu a avut resentimente față de fiii săi, care i-au cauzat atâtea necazuri. I-a iertat. I-a iubit până în ultima clipă.

Datoria noastră de pe parcursul vieții este să începem de la treapta cea mai de jos a scării și să urcăm către ceruri pas cu pas… Urcăm prin pași succesivi. Mâna este încontinuu întinsă în sus pentru a primi har după har.

Dumnezeu l-a asigurat pe Iacov că se află sub protecția divină în acest timp cât era plecat de acasă și că țara din care plecase în exil ca fugar avea să le fie dată lui și urmașilor lui.

Isaac și-a mângâiat tatăl asigurându-l că Dumnezeu l-a onorat acceptându-l ca jertfă și că, în această cerință, el nu a văzut mânia sau neplăcerea lui Dumnezeu, ci dovada specială că Dumnezeu îl iubea, prin faptul că i-a cerut să-i fie consacrat Lui prin jertfă.

„Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” (Geneza 22:2)

Avraam a fost chemat să iasă dintr-o familie idolatră și a fost desemnat de Dumnezeu să păstreze adevărul Său în mijlocul acelui veac idolatru, în care stricăciunea era tot mai mare.

Enoh, care s-a separat de lume și petrecea o mare parte din timpul său în rugăciune și comuniune cu Dumnezeu, îi reprezintă pe oamenii credincioși lui Dumnezeu din ultimele zile, care se vor separa de lume.

Dumnezeu Își va aduce aminte de cei neprihăniți, care se tem de El. Datorită Fiului Său scump, El îi va respecta, îi va onora și le va dărui viața veșnică. Însă pe cei nelegiuiți, care calcă în picioare autoritatea Sa, El îi va nimici de pe pământ și vor fi ca și când nu au existat niciodată.