Devoțional zilnic

Astăzi putem primi un răspuns cu privire la Iordanul nostru de netrecut. La fel ca Moise, să acceptăm voința lui Dumnezeu chiar dacă nu o înțelegem. El știe ce este cel mai bine pentru noi.

Prin credință accedem la misterul insondabil al planurilor lui Dumnezeu, în mâinile căruia ne punem viața. Și atunci, decepția și frustrarea dispar. Profetul Habacuc rezumă experiența credinciosului prin aceste cuvinte de încurajare: „Cel neprihănit va trăi prin credință”

Fiecare credincios este un sanctuar, un templu al Duhului Sfânt prin care îi aduce închinare lui Dumnezeu în duh și în adevăr, o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, care Îl aduce pe Hristos, viața și crucea Lui, în viaţa noastră. Ne dorim ca Domnul să locuiască astăzi în viața noastră?

La fel ca Iosua și Caleb, și noi putem să adoptăm azi o atitudine diferită de pesimismul dominant al societății actuale și să Îl recunoaștem pe Dumnezeu înainte de toate.

Dumnezeu are puterea de a oferi soluții la situații fără ieșire. Să ținem minte lucrul acesta. Pentru El nu există lucruri imposibile. Și astăzi, să Îl căutăm cu credință.

Lumina vine în suflet prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin servii Săi sau prin lucrarea directă a Duhului Său. Dar când o rază de lumină este neluată în seamă, sensibilitatea spirituală scade, iar o altă descoperire a luminii este înțeleasă și mai greu. Și astfel întunericul se tot întinde, până când noaptea cuprinde tot sufletul.

Hristos le-a spus ucenicilor că vor avea necazuri. Dar, departe de a atinge sufletul omului și de a-i face rău, acestea vor duce la victoria desăvârșită a celui care va ști să rămână cu umilință la adăpostul pe care i l-a oferit Domnul.

Numele lui Dumnezeu descoperă persoana, caracterul și atributele Sale. Faptul că El are un nume face din Ființa infinită un Dumnezeu apropiat, accesibil, care Se ocupă de noi și ne răscumpără. Marele „Eu sunt” care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins poate să ne vorbească și nouă astăzi. Suntem dispuși să Îl ascultăm?

Hristos ne însoțește în experiențele de viață, bune sau rele, ne sfătuiește, ne susține cu dragoste, plânge cu noi și pentru noi. Își dă viața pentru noi! Să ținem minte că Dumnezeu este „cel mai bun prieten al nostru”.

Să nu ne fie frică să plângem. Dar să plângem ca niște buni credincioși, nu „ca ceilalţi, care n-au nădejde”, pentru că plânsul face parte din experiența creștină. Poate că tocmai plânsul este calea pentru împlinirea visurilor noastre!

Iacov, care înseamnă „uzurpator”, a fost înlocuit cu Israel, care înseamnă „prinț al lui Dumnezeu”. Soarele răsărise deja și Iacov a numit locul acela Peniel. Întâlnirea aceea îi schimbase viața. În urma ei, ajunsese să fie convins că în ceruri există un Dumnezeu… și că el făcea parte din planul Său.

Iacov știa că doar Dumnezeu putea să îl ierte de păcat, dacă îl mărturisea și se căia în mod sincer. De aceea s-a întors să se roage lui Dumnezeu. Există, totuși, un Dumnezeu în ceruri… când amintirile urâte ies la suprafața conștiinței și ne influențează deciziile prezente. Nimic nu poate interveni între noi și El.