Devoțional zilnic

Noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.

Schimbarea Sabatului este un semn sau un însemn al autorității Bisericii Romei. Cei care, în deplină cunoștință față de cerințele poruncii a patra, aleg să păzească sabatul fals în locul celui adevărat, aduc în felul acesta omagiu acelei puteri prin care acest lucru este poruncit.

Sigiliul lui Dumnezeu, simbolul sau semnul autorității Sale, se găsește în porunca a patra. Este singura poruncă din Decalog care arată spre Dumnezeu ca Creator al cerurilor și al pământului și face distincție în mod clar între adevăratul Dumnezeu și zeii falși.

Înainte ca judecățile Sale să fie aduse asupra pământului, lumina cu privire la acest păcat trebuie să fie prezentată lumii, pentru ca toți să știe de ce vor fi trimise aceste judecăți și pentru ca mulți să aibă ocazia de a scăpa de ele.

Războiul dintre Dumnezeu și Satana va dura până la încheierea timpului. Poporul lui Dumnezeu, simbolizat printr-o femeie neprihănită și copiii ei, a fost reprezentat ca fiind în minoritate. În timpul din urmă doar o rămășiță va mai exista.

Există o putere fără margini în biserică atunci când energiile membrilor sunt sub controlul Duhului Sfânt, adunând binele din toate sursele, educând, instruind și disciplinând eul. În acest fel, înaintea lui Dumnezeu se prezintă o organizație puternică, prin care El poate lucra pentru convertirea păcătoșilor.

Mulți pierd mult, pur și simplu pentru că ei nu vor să învețe în școala lui Hristos. Ei ar putea câștiga comoara veșnică, însă, pentru că întorc spatele divinului Învățător, își calcă pe conștiință și se împietresc, iar îndemnurile din Cuvântul lui Dumnezeu își pierd toată puterea de a le însufleți inimile.

Talentele ne-au fost încredințate de Domnul și vom da socoteală de folosirea și înmulțirea acestora… Trebuie să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu. Acesta este scopul măreț al existenței noastre. Trebuie să fim într-o asemenea stare, încât să apreciem lumina pe care Dumnezeu a adus-o în experiența altora.

Dacă viața de zi cu zi nu este în conformitate cu voia lui Dumnezeu și cu lucrările lui Hristos, nimeni nu poate pretinde că este un copil al lui Dumnezeu, un moștenitor al cerului. Există o religie legalistă, pe care o aveau fariseii, însă o asemenea religie nu transmite lumii un exemplu asemănător celui al lui Hristos; ea nu reprezintă caracterul lui Hristos.

Toți cei care vor să fie sfinți în ceruri trebuie mai întâi să fie sfinți pe pământ. Ei nu vor umbla în lumina propriului lor foc, ei nu vor lucra ca să fie lăudați, nu vor rosti cuvinte ca să-i ridice în slăvi și nici nu vor ridica degetul ca să condamne și să oprime; ci vor urma lumina vieții, vor răspândi lumină și mângâiere.

Orice neglijare a celor în suferință este scrisă în cărțile din ceruri ca și când ar fi fost arătată față de Însuși Hristos. Fie ca toți membrii bisericii să-și cerceteze inima și să-și analizeze faptele pentru a vedea dacă sunt în armonie cu spiritul și lucrarea lui Isus!

Noi suntem chemați să fim sfinți și trebuie să evităm să dăm impresia că nu contează prea mult dacă acordăm atenția necesară aspectelor specifice ale credinței noastre. Avem solemna obligație de a lua o poziție mai fermă de partea adevărului și neprihănirii decât cea pe care am avut-o în trecut.