Sacrificiul de sine în biserică

    Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi. (1 Ioan 4:12)

    Întrebarea pusă lui Isus de învăţătorul legii fusese: „Ce trebuie să fac?” Iar Isus, recunoscând că iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de om este esenţa neprihănirii, a spus: „Fă aşa şi vei avea viaţă.” Samariteanul ascultase de îndemnurile unei inimi bune şi iubitoare, dovedindu-se astfel un împlinitor al legii. Hristos l-a îndemnat pe învăţătorul legii: „Du-te de fă şi tu la fel.” De la copiii lui Dumnezeu se aşteaptă să facă, nu numai să zică: „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6).

    Învăţătura aceasta nu este mai puţin necesară astăzi decât pe vremea când a dat-o Isus. Egoismul şi formalismul rece aproape au stins focul iubirii şi au îndepărtat însuşirile plăcute care trebuie să înfrumuseţeze caracterul. Mulţi dintre cei care mărturisesc Numele Lui au pierdut din vedere faptul că toţi creştinii trebuie să-L reprezinte pe Hristos. Dacă nu există jertfire de sine practică pentru binele altora, în cercul familiei, între vecini, în biserică şi oriunde am fi, atunci oricare ar fi mărturisirea gurii, noi nu suntem creştini.

    Hristos a legat interesul Său de cel al oamenilor şi ne cere să devenim una cu El pentru salvarea omenirii. „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi”, zice El (Matei 10:8). Păcatul este cel mai mare dintre toate relele şi datoria noastră este să avem milă şi să-l ajutăm pe păcătos. Sunt mulţi care greşesc şi care îşi simt ruşinea şi nebunia. Ei sunt flămânzi după cuvinte de încurajare. Ei privesc la greşelile şi rătăcirile lor până ajung aproape de disperare. Noi nu trebuie să neglijăm aceste suflete. Dacă suntem creştini, nu trebuie să trecem pe alături, ţinându-ne cât mai departe tocmai de aceia care au mai multă nevoie de ajutorul nostru. Când vedem fiinţe omeneşti în suferinţă, fie din cauza bolilor, fie din cauza păcatului, să nu zicem niciodată: „Aceasta nu mă priveşte.”

    „Voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi pe unul ca acesta cu duhul blândeţii” (Galateni 6:1). Prin credinţă şi rugăciune, respingeţi puterea vrăjmaşului. Spuneţi cuvinte de credinţă şi curaj, care vor fi ca un balsam vindecător pentru cel zdrobit şi rănit. Mulţi, foarte mulţi au slăbit şi şi-au pierdut curajul în marea bătălie a vieţii, când un cuvânt de amabilă îmbărbătare i-ar fi întărit ca să biruie. Niciodată să nu trecem pe lângă un suflet suferind, fără a căuta să-i dăm din mângâierea cu care suntem mângâiaţi de Dumnezeu.

    Viaţa lui Iisus, pp. 504-505

    Împreună spre casă
    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Din aceeași categorie

    Importanța autorității

    Să ne rugăm să fim mereu conștienți că suntem doar ispravnici, nu proprietari! PROVOCARE: Încearcă să-ți vezi familia ca pe un cadou, nu ca pe o posesiune!

    Nu putem fi neutri

    Să ne rugăm să îi putem atrage și aprecia pe tineri și pe copii așa cum a făcut-o Isus! PROVOCARE: Caută o modalitate prin care să implici un tânăr într-o activitate de binefacere!

    Adevăr relativ sau absolut?

    Să ne rugăm pentru puterea de a fi hotărâți și categorici, dar totodată blânzi și smeriți cu inima! PROVOCARE: Descoperă și ia măsuri în acel domeniu al vieții unde ți-ai permis să faci cum crezi tu, și nu cum vrea Dumnezeu!

    Metoda lui Dumnezeu

    Să ne rugăm ca să putem semăna cu Tatăl nostru și în aspectul educării celor mai mici, aplicând metoda Lui! PROVOCARE: Ajută pe cineva să deprindă un obicei bun urmând această metodă!

    Publicate astăzi

    Când ești în al nouălea cer

    Chiar dacă îți este greu să crezi că dincolo de suferința, sărăcia și nedreptatea din jur există o altă realitate cu totul diferită și în care nu mai stăpânește nici Diavolul, nici uneltele lui, recitește relatările lui Pavel, ale lui Ioan, în Apocalipsa, și lasă-te purtat cu imaginația spre ceva ce reprezintă idealul tău de frumusețe și de bine. Imaginează-ți că abia de la acel nivel începe cu adevărat cerul și lumea pregătită de Dumnezeu celor salvați.

    Ingredientul principal

    Isus este ingredientul de care avem nevoie pentru a ține laolaltă toate celelalte ingrediente. Noi ar trebui să ne concentrăm să obținem mai întâi ingredientul principal; apoi, toate celelalte lucruri vor intra la locul lor.

    Cine sunt eu?

    Într-o bună zi, ceva ce ai va dispărea sau nu va mai fi valabil în dreptul tău, în timp ce un anume lucru ce face parte din identitatea ta va rămâne lipit de tine până la final.

    Importanța autorității

    Să ne rugăm să fim mereu conștienți că suntem doar ispravnici, nu proprietari! PROVOCARE: Încearcă să-ți vezi familia ca pe un cadou, nu ca pe o posesiune!

    Az Úr megóvja gyermekeit

    „Segítségül hív engem, ezért meghallgatom őt, vele vagyok háborúságában: megmentem és megdicsőítem őt.” (Zsolt 91,15)„Isten...