Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. (Matei 13:47)
După ce năvodul s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 13:47-50).
Aruncarea năvodului reprezintă predicarea Evangheliei. Aceasta aduce în biserică atât persoane bune, cât şi persoane rele. Când misiunea Evangheliei va fi încheiată, va avea loc judecata care va realiza lucrarea de separare. Hristos a văzut că existenţa membrilor falşi în biserică va duce la vorbirea de rău a căii adevărului. Din cauza vieţii inconsecvente a falşilor mărturisitori, lumea va denigra Evanghelia. Chiar şi creştinii vor fi determinaţi să se poticnească văzând că mulţi dintre cei care poartă Numele lui Hristos nu sunt conduşi de Duhul Său. De aceea, Hristos dă la o parte vălul care ascunde viitorul şi îi îndeamnă pe toţi să vadă că nu poziţia, ci caracterul omului este cel care decide destinul lui veşnic.
Atât parabola neghinei, cât şi aceea a năvodului ne învaţă că nu va exista un timp când toţi cei nelegiuiţi se vor întoarce la Dumnezeu. Grâul şi neghina cresc împreună până la seceriş. Peştii buni şi peştii răi sunt aduşi împreună la mal, pentru ca, în final, să fie separaţi.
De asemenea, parabolele acestea arată că nu va exista un timp de probă după judecată. Imediat după încheierea lucrării Evangheliei urmează separarea celor buni de cei răi şi este fixat pentru totdeauna destinul fiecărei categorii.
Dumnezeu nu doreşte să distrugă pe nimeni. „«Pe viaţa Mea», zice Dumnezeu, «că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea. Pentru ce vreţi să muriţi?»” (Ezechiel 33:11). Pe întregul parcurs al timpului de probă, Duhul Său îi îndeamnă pe bărbaţi şi femei să accepte darul vieţii. Numai cei care resping îndemnurile Sale sunt lăsaţi să piară. Dumnezeu a declarat că păcatul trebuie nimicit din cauza influenţei lui distrugătoare asupra Universului. Cei care se ataşează de păcat vor pieri odată cu nimicirea acestuia.
Parabolele Domnului Hristos, pp. 122-123
