Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. (1 Corinteni 8:2)
Mântuitorul lumii a învestit biserica Sa cu o mare putere. El a enunţat regulile care trebuie să fie aplicate în cazul judecării membrilor ei. După ce a dat îndrumări explicite în legătură cu modul în care trebuie să se procedeze, El a spus: „Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega [în cadrul disciplinei bisericii] pe pământ va fi dezlegat în cer.” Astfel, chiar autoritatea cerească ratifică disciplina adoptată de biserică faţă de membrii ei, atunci când a fost urmată regula Bibliei.
Cuvântul lui Dumnezeu nu-l autorizează pe om să-şi impună propria judecată împotriva judecăţii bisericii şi nici nu-i permite să-şi impună părerile care sunt contrare părerii bisericii. Dacă în biserică nu ar exista disciplină şi conducere, aceasta s-ar dezmembra, nu ar mai putea rămâne unită ca un trup. întotdeauna au fost persoane cu o gândire independentă, care au pretins că au dreptate, că Dumnezeu le-a învăţat, le-a inspirat şi le-a condus într-un mod special. Fiecare are o teorie proprie, concepţii personale, şi fiecare pretinde că părerile lui sunt în armonie cu Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare are o teorie diferită şi o credinţă diferită, şi totuşi pretinde că are o lumină specială de la Dumnezeu. Aceştia se îndepărtează de trupul bisericii şi fiecare formează singur o biserică separată. Nu se poate ca toţi aceştia să aibă dreptate, totuşi toţi pretind că sunt conduşi de Domnul. Cuvântul Inspiraţiei nu este „da” şi „nu”, ci „da” şi „amin” în Isus Hristos.
Mântuitorul nostru îşi continuă lecţiile de instruire cu o făgăduinţă: Dacă doi sau trei se unesc în a-I cere ceva lui Dumnezeu, lucrul acela le va fi dat. Aici, Hristos arată că trebuie să existe unitate cu alţii chiar şi în ceea ce priveşte dorinţele noastre legate de un anumit obiectiv. O mare importanţă este acordată rugăciunii unite, unităţii de scop. Dumnezeu ascultă rugăciunile înălţate personal, dar, în această ocazie, Isus a dat lecţii importante, care aveau să aibă o influenţă deosebită asupra nou-organizatei Sale biserici de pe pământ. Trebuia să existe un acord pentru toate lucrurile pe care şi le doreau şi pentru care se rugau. Să nu fie doar gândurile şi planurile unei singure minţi, în dreptul căreia exista posibilitatea de a se înşela, ci cererea înălţată trebuia să fie dorinţa mai multor minţi, concentrate asupra aceluiaşi plan.
Mărturii, voi. 3, pp. 428-429
