Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. (Faptele apostolilor 2:44)
Hristos a declarat că influenţa divină a Duhului avea să fie cu urmaşii Săi până la sfârşit. Însă făgăduinţa aceasta nu este preţuită aşa cum ar trebui şi de aceea nu se vede împlinirea ei aşa cum ar trebui. Făgăduinţa Duhului este un subiect puţin luat în considerare, iar urmarea nu este decât cea aşteptată – secetă spirituală, întuneric spiritual, declin spiritual şi moarte. Lucruri de mică însemnătate ocupă atenţia, iar puterea divină, care este necesară pentru creşterea şi prosperitatea bisericii şi care ar atrage după sine toate celelalte binecuvântări, lipseşte, deşi este oferită în infinita sa bunătate.
Tocmai absenţa Duhului face ca slujirea Evangheliei să fie atât de lipsită de putere. Poate că se posedă învăţătură, talent, elocvenţă şi orice alt dar natural sau dobândit; însă fără prezenţa Duhului lui Dumnezeu nicio inimă nu va fi mişcată, niciun păcătos nu va fi câştigat pentru Hristos. Pe de altă parte, dacă au o legătură cu Hristos, dacă au darurile Duhului, cei mai neînzestraţi şi cei mai ignoranţi dintre ucenicii Lui vor avea o putere care va impresiona inimile. Dumnezeu face din ei canale pentru revărsarea celei mai mari influenţe din Univers.
Zelul pentru Dumnezeu i-a însufleţit pe ucenici să aducă mărturie pentru adevăr cu mare putere. Oare n-ar trebui ca acest zel să ne aprindă în inimi hotărârea de a spune povestea iubirii mântuitoare, a lui Hristos, şi a Lui răstignit? Oare n-ar trebui ca Duhul lui Dumnezeu să vină astăzi, ca răspuns la rugăciunea serioasă şi arzătoare, şi să ne umple cu putere în vederea slujirii? De ce atunci este biserica atât de slabă şi bpsită de Duh?
Când Duhul Sfânt va lua în stăpânire mintea membrilor biserica noastre, se va vedea în comunităţile noastre un standard mult mai înalt în vorbire, slujire şi spiritualitate decât se vede acum. Membrii bisericii vor fi învioraţi de apa vieţii, iar lucrătorii, acţionând sub un singur Conducător, adică Hristos însuşi, îl vor dezvălui în spirit, în cuvânt, în faptă pe Domnul lor şi se vor încuraja unul pe altul să avanseze în măreaţa lucrare finală în care s-au angajat. Se va vedea o creştere sănătoasă a unităţii şi a dragostei, care va da mărturie lumii că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să moară pentru răscumpărarea păcătoşilor. Adevărul divin va fi înălţat şi, pe măsură ce va străluci ca o făclie aprinsă, îl vom înţelege tot mai clar.
Sfaturi pentru biserică, p. 100
