În zilele din urmă vor fi vremuri grele. (2 Timotei 3:1)
Hristos prevestise că se vor ridica impostori prin a căror influenţă fărădelegea se va înmulţi şi „dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). El îi avertizase pe ucenici că biserica va fi într-o mai mare primejdie din cauza acestui rău decât din pricina prigoanei din partea vrăjmaşilor lor. În repetate rânduri, Pavel îi avertizase pe credincioşi împotriva acestor învăţători falşi. Ei trebuiau să se păzească de acest pericol mai mult decât oricare altul, deoarece, prin primirea învăţătorilor falşi, deschideau uşa rătăcirilor prin care vrăjmaşul avea să slăbească percepţiile spirituale şi să clatine încrederea celor nou-veniţi la credinţa Evangheliei. Hristos era standardul prin care trebuiau să probeze învăţăturile prezentate. Ei trebuiau să respingă tot ceea ce nu era în armonie cu învăţăturile Sale. Hristos răstignit pentru păcat, Hristos înviat din morţi, Hristos înălţat în slavă – aceasta era ştiinţa mântuirii pe care aveau să o înveţe şi să o predice ei.
Avertizările Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la pericolele care înconjurau biserica creştină sunt valabile şi pentru noi astăzi. După cum în zilele apostolilor unii încercau să distrugă credinţa în Scripturi prin tradiţie şi filozofie, tot la fel astăzi, vrăjmaşul neprihănirii caută să îndrume sufletele spre cărări oprite prin opiniile plăcute ale înaltei critici, evoluţiei, spiritismului, teosofiei şi panteismului. Pentru mulţi, Biblia este o candelă fără untdelemn, pentru că şi-au îndreptat mintea spre canalele credinţei speculative, care produc neînţelegere şi confuzie. Lucrarea înaltei critici de disecare, speculare şi reconstrucţie nimiceşte credinţa în Biblie ca descoperire divină. Ea jefuieşte Cuvântul lui Dumnezeu de puterea de a-i călăuzi, înălţa şi inspira pe oameni. Prin spiritism, mulţimi de oameni sunt învăţaţi să creadă că dorinţa este legea cea mai înaltă, că desfrâul este libertate şi omul este răspunzător numai faţă de sine însuşi.
Urmaşii lui Hristos se vor confrunta cu „vorbirile amăgitoare” despre care i-a avertizat apostolul pe credincioşii coloseni. Ei vor întâlni interpretări spiritiste ale Scripturii, dar nu trebuie să le primească. Glasul lor trebuie să se audă vestind cu claritate adevărurile veşnice ale Scripturilor. Ţinându-şi ochii aţintiţi la Hristos, ei trebuie să păşească mereu înainte pe calea arătată, respingând toate ideile care nu sunt în armonie cu învăţătura Sa. Adevărul lui Dumnezeu ar trebui să fie subiectul reflecţiei lor. Ei trebuie să considere că Biblia este glasul lui Dumnezeu, care le vorbeşte direct, în felul acesta, vor găsi înţelepciunea aceea divină.
Faptele apostolilor, pp.473-475
