Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare. (Zaharia 3:4)
Viziunea lui Zaharia cu Iosua şi îngerul se aplică cu o forţă deosebită experienţei poporului lui Dumnezeu de la sfârşitul marii zile de ispăşire. Biserica rămăşiţei va fi adusă într-un mare necaz şi intr-o mare suferinţă. Aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus vor simţi mânia balaurului şi a oştirilor lui. Satana socoteşte că locuitorii lumii sunt Hupuşii lui, el a dobândit controlul asupra bisericilor apostate; dar iată un mic grup de oameni care se împotrivesc supremaţiei lui. Dacă ar putea să-i şteargă de pe faţa pământului, triumful lui ar fi complet. După cum a influenţat naţiunile păgâne să distrugă Israelul, tot aşa în viitorul apropiat va instiga puterile nelegiuite ale pământului să distrugă poporul lui Dumnezeu. Tuturor li se va cere să asculte de edicte omeneşti prin încălcarea Legii divine. Aceia care vor dori să rămână fideb lui Dumnezeu şi datoriei vor fi ameninţaţi, denunţaţi şi proscrişi. Vor fi trădaţi „de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii” lor.
Singura lor speranţă este îndurarea lui Dumnezeu; singura lor protecţie va fi rugăciunea. După cum Iosua a pledat înaintea îngerului, tot la fel biserica rămăşiţei va pleda, cu inima zdrobită şi cu credinţă sinceră, pentru iertare şi eliberare prin Isus, Apărătorul lor. Ei sunt pe deplin conştienţi de păcătoşenia vieţii lor, îşi văd slăbiciunea şi nevrednicia şi, când privesc la ei înşişi, ajung în pragul disperării. Ispititorul stă lângă ei ca să-i acuze, cum a stat şi lângă Iosua ca să îl învinuiască. El arată spre hainele lor murdare, spre caracterul lor precar. Le înfăţişează slăbiciunea şi nebunia, păcatele norecunoştinţei, lipsa lor de asemănare cu Hristos, care L-au dezonorat pe Răscumpărătorul lor. El se străduieşte să-i descurajeze pe oameni, sugerându-le gândul că situaţia lor este fără scăpare, că pata murdăriei lor nu va fi spălată niciodată. În felul acesta, el speră să le distrugă credinţa ca să cedeze în faţa ispitelor lui, să renunţe la angajamentul lor faţă de Dumnezeu şi să primească semnul fiarei.
Satana insistă înaintea lui Dumnezeu cu acuzaţiile lui împotriva lor, afirmând că, prin păcatele lor, au pierdut protecţia divină şi cerând dreptul de a-i distruge ca pe nişte călcători ai legii. El declară că ei merită tot atât de mult ca şi el excluderea din favoarea lui Dumnezeu. „Aceştia sunt”, spune el, „oamenii care îmi vor lua locul din cer, mie şi îngerilor care mi s-au alăturat?”
Mărturii, voi. 5, pp. 472-473
