Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit? (Apocalipsa 7:13)
Cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu au în multe privinţe foarte multe defecte. Satana cunoaşte cu exactitate păcatele pe care i-a ispitit să le comită şi se va strădui să le evidenţieze declarând: „Dumnezeu mă va alunga pe mine şi pe îngerii mei din prezenţa Sa, dar îi va răsplăti totuşi pe aceia care se fac vinovaţi de aceleaşi păcate? Nu poţi, Doamne, să faci aşa ceva, dacă eşti drept. Tronul Tău nu va mai fi întemeiat pe dreptate şi judecată. Dreptatea impune pronunţarea unei sentinţe împotriva lor.”
Dar urmaşii lui Hristos, deşi au păcătuit, nu s-au supus controlului celui rău. Ei şi-au abandonat păcatele şi L-au căutat pe Domnul cu smerenie şi zdrobire de inimă, iar Apărătorul divin pledează în favoarea lor. Acela care a fost cel mai nedreptăţit de nerecunoştinţa lor, care le cunoaşte păcatul, dar şi pocăinţa, declară: „«Domnul să te mustre, Satano!» Eu Mi-am dat viaţa pentru aceste suflete. Ei sunt săpaţi pe palmele Mele.” […]
În timp ce copiii lui Dumnezeu îşi mâhnesc sufletul înaintea Lui, pledând pentru puritatea inimii, este dată porunca: ,,Dezbrăcaţi[-i] de hainele murdare” şi sunt rostite cuvintele încurajatoare: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Haina fără pată a neprihănirii lui Hristos este aşezată pe umerii copiilor Săi încercaţi, ispitiţi, dar credincioşi. Rămăşiţa dispreţuită este îmbrăcată într-un veşmânt de slavă care nu va mai fi niciodată mânjit de stricăciunile lumii. Numele lor sunt păstrate în cartea vieţii Mielului, înscrise printre numele celor credincioşi din toate secolele. Ei s-au împotrivit uneltirilor amăgitorului; nu au fost abătuţi de la loialitatea lor de răgetul balaurului. Acum ei sunt pentru totdeauna protejaţi de planurile ispititorului. Păcatele lor sunt transferate asupra iniţiatorului păcatului.
Iar membrii rămăşiţei nu sunt doar iertaţi şi acceptaţi, ci şi onoraţi. „O mitră curată” este aşezată pe capul lor. Ei vor fi ca nişte împăraţi şi nişte preoţi pentru Dumnezeu. În timp ce Satana insista cu acuzaţiile lui şi căuta să distrugă acest grup, îngerii sfinţi, nevăzuţi, treceau înainte şi înapoi şi aşezau asupra lor pecetea Dumnezeului viu. Aceştia sunt cei care stau pe Muntele Sion împreună cu Mielul şi care au scris pe frunte Numele Tatălui. Ei cântă înaintea tronului cântarea nouă, cântarea aceea pe care nimeni nu o poate şti decât cei o sută patruzeci şi patru de mii care au fost răscumpăraţi de pe pământ.
Mărturii, voi. 5, pp. 474-476
