Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. (Isaia 9:6)
În persoana învăţătorului venit de la Dumnezeu, oamenii au primit tot ce a avut cerul mai bun şi mai măreţ. El, care luase parte la consfătuirile Celui Preaînalt, care locuise în partea cea mai tainică a sanctuarului Celui Veşnic, a fost Cel ales să li-L descopere oamenilor pe Dumnezeu în mod personal.
Prin Hristos a fost dată orice rază de lumină divină care a ajuns vreodată în lumea noastră căzută. El a vorbit prin toate acele persoane care, de-a lungul veacurilor, le-au transmis oamenilor cuvintele lui Dumnezeu. Toata calităţile morale ale celor mai deosebite şi mai nobile caractere nu sunt altceva decât oglindiri ale Lui. Puritatea şi bunătatea lui Iosif, credinţa, blândeţea şi îndelunga răbdare care îl caracterizau pe Moise, statornicia lui Elisei, integritatea, nobleţea şi fermitatea lui Daniel, spiritul de abnegaţie și zelul lui Pavel, puterea minţii şi a spiritului acestor oameni şi ale tuturor color care au trăit vreodată pe pământ nu au fost decât oglindiri ale strălucirii slavei Sale. Idealul se găsea în El.
Hristos a venit în lume cu un singur scop – să ne descopere faptul că acest ideal este singurul standard adevărat care trebuie atins şi să ne arate ce ar putea deveni orice om care îl primeşte, prin locuirea lăuntrică a divinului în uman. A venit să ne arate ce educaţie ar trebui să primim noi, o educaţie demnă de numele de fii ai lui Dumnezeu, a venit să ne arate că pe pământ trebuie să punem în practică principiile cerului şi să ducem o viaţă cerească.
Pentru a veni în întâmpinarea celei mai mari nevoi a omului, Dumnezeu ne-a oferit cel mai mare dar al Lui. Lumina a apărut în momentul în care întunericul lumii atinsese apogeul. Minţile oamenilor fuseseră de multă vreme abătute de la Dumnezeu prin învăţături false. În sistemele de educaţie curente la vremea aceea, filosofia omenească luase locul revelaţiei divine. În locul adevărului de origine cerească, oamenii acceptaseră ca standard unul conceput de ei înşişi. Întorseseră spatele Luminii vieţii pentru a umbla după scânteile focului aprins de ei. […]
Cel care caută să-i schimbe pe oameni trebuie să-i şi înţeleagă. Oamenii nu pot fi influenţaţi şi înnobilaţi decât prin compasiune, credinţă şi iubire. În acest punct, Hristos Se arată ca învăţător al învăţătorilor. Dintre toţi cei care au trăit vreodată pe pământ, doar El înţelege perfect sufletul omenesc.
Educaţie, pp. 73-74, 78
