Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. (Luca 2:42)
Paştele era urmat de cele şapte zile ale Sărbătorii Azimelor. În a doua zi a sărbătorii, erau aduse în faţa Domnului cele dintâi roade din recolta linului, un snop de orz. Toate slujbele acestei sărbători erau simboluri ale lucrării lui Hristos. Eliberarea lui Israel din Egipt era o parabolă a răscumpărării, iar Paştele avea drept scop să o păstreze ca o aducere-aminte. Mielul înjunghiat, pâinile nedospite, snopul primelor roade – toate îl reprezentau pe Mântuitorul.
Pentru cea mai mare parte dintre oamenii din vremea lui Hristos, ţinerea acestei sărbători degenerase în formalism. Dar câtă însemnătate avea ea pentru Fiul lui Dumnezeu!
Pentru prima dată, Copilul Isus privea templul. El i-a văzut pe preoţii îmbrăcaţi în veşminte albe, îndeplinindu-şi slujba solemnă. A privit la victima însângerată de pe altarul de jertfa. A îngenuncheat în rugăciune împreună cu credincioşii, în timp ce norul de fum de tămâie se înălţa spre Dumnezeu. A asistat la toată slujba pascală atât de impresionantă. Zi de zi, El vedea însemnătatea ei tot mai clar. Fiecare act era văzut în strânsa legătură pe care o avea cu viaţa Sa. Noi îndemnuri se năşteau înăuntrul Său. Tăcut şi adâncit în cugetare, părea că studiază o mare problemă. Atunci I se descoperea Mântuitorului taina misiunii Sale. […]
Cu prilejul acestei vizite la Ierusalim, părinţii lui Isus doriseră să-L pună in legătură cu marii învăţători din Israel. Deşi era ascultător în totul de Cuvântul lui Dumnezeu, El nu Se ţinea de obiceiurile şi de formele rabinice. Iosif şi Maria sperau că Isus va ajunge să-i respecte pe aceşti rabini erudiţi și să ia seama cu mai multă râvnă la cerinţele lor. Dar Isus fusese învăţat în templu de Dumnezeu. El a început îndată să împartă ceea ce primise. […]
Dacă ei ar fi primit aceste principii ale adevărului pe care El li le-a arătat, ar fi avut loc o reformă în religia de atunci. S-ar fi trezit un viu interes pentru lucrurile spirituale şi, atunci când Isus Şi-ar fi început lucrarea, mulţi ar fi fost pregătiţi să-L primească.
Viaţa lui Iisus, pp. 77-79
