Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. (Romani 5:5)
În lumina vieţii Mântuitorului, inimile tuturor, de la Creator până la domnul întunericului, sunt descoperite. Satana L-a prezentat pe Dumnezeu ca fiind egoist şi asupritor, ca pe unul care pretinde totul şi nu dă nimic, care cere de la toate fiinţele pe care le-a creat să-l slujească pentru gloria sa şi nu face niciun sacrificiu pentru binele lor. Însă darul lui Hristos descoperă gândurile din inima Tatălui. Dovedeşte că toate gândurile lui Dumnezeu faţă de noi sunt „gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ieremia 29:11). Demonstrează că, deşi ura lui Dumnezeu faţă de păcat este tot atât de tare ca moartea, iubirea Sa faţă de păcătos este mai tare decât moartea. Asumându-Şi lucrarea răscumpărării noastre, El nu va cruţa nimic, oricât de scump, din ce este necesar pentru desăvârşirea operei Sale. Nu se reţine niciun adevăr esenţial pentru mântuirea noastră, nu se neglijează nicio minune a harului, nu rămâne nefolosită niciuna dintre puterile divine. Har este îngrămădit peste har şi dar, peste dar. Întreaga comoară a cerului este pusă la îndemâna celor pe care El caută să-i salveze. După ce a adunat bogăţiile universului şi a deschis izvoarele puterilor nesfârşite, Tatăl le predă în mâinile lui Hristos şi zice: „Toate acestea sunt pentru om. Foloseşte aceste daruri ca să-l convingi că nu există iubire mai mare ca a Mea pe pământ sau în cer. Fericirea sa cea mai mare o va găsi iubindu-Mă pe Mine.”
La crucea Golgotei, iubirea şi egoismul au stat faţă în faţă. Acolo s-au descoperit în toată plinătatea lor. Hristos a trăit numai pentru a mângâia şi a binecuvânta, iar Satana, punând la cale omorârea Sa, a dat pe faţă răutatea şi ura sa împotriva lui Dumnezeu. Prin aceasta, dovedea că adevăratul scop al rebeliunii sale era de a-L detrona pe Dumnezeu şi de a-L nimici pe Acela prin care se manifesta iubirea lui Dumnezeu. […]
De la staul până la cruce, viaţa lui Isus a fost o chemare la înfrângerea eului şi la părtăşie în suferinţă. Ea a dezvăluit intenţiile oamenilor. Isus a venit cu adevărul cerului şi toţi cei care au ascultat de glasul Duhului Sfânt au fost atraşi de El. Adoratorii eului aparţineau împărăţiei lui Satana. Prin atitudinea lor faţă de Hristos, toţi aveau să dovedească de ce parte erau. Şi, în felul acesta, fiecare îşi hotărăşte soarta.
Viaţa lui Iisus, p. 57
