Eu sunt Păstorul cel bun. (Ioan 10:11)
Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Isus, ca şi când ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Durerea fiecăruia îi mişcă inima. Strigătul de ajutor ajunge la urechile Lui. El a venit pentru a-i atrage pe toţi oamenii la Sine. El le zice: „Urmaţi-Mă!”, iar Duhul Său lucrează asupra inimii lor, pentru a-i atrage să vină la El. Mulţi nu se lasă atraşi. Isus ştie cine sunt aceştia. El ştie şi cine primeşte cu voie bună chemarea Sa şi este gata să vină sub supravegherea Sa de păstor. El zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine” (Ioan 10:27). El are grijă de lineare, ca şi cum n-ar mai fi alta pe pământ. […]
Nu teama de pedeapsă sau speranţa răsplătirii veşnice îi face pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc iubirea neîntrecută a Mântuitorului, descoperită în pelerinajul Său pe pământ, de la staulul din Betleem până la crucea de pe Golgota, şi privirea Lui atrage, linişteşte şi cucereşte sufletul. În inima celor care privesc se aprinde iubirea. Ei aud glasul Lui şi-L urmează.
După cum păstorul merge înaintea oilor, dând mai întâi el piept cu greutăţile drumului, tot astfel procedează şi Isus cu poporul Său. „După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor” (Ioan 10:4). Calea către cer este sfinţită de urmele paşilor Mântuitorului. Cărarea poate fi prăpăstioasă şi aspră, dar Isus a mers pe calea aceasta; picioarele Sale au călcat spinii ascuţiţi, pentru a face calea mai uşoară pentru noi. Orice povară pe care suntem chemaţi să o purtăm a fost purtată mai înainte de El.
Cu toate că S-a suit la Tatăl, stă în prezenţa Sa şi este părtaş la tronul universului, Isus n-a pierdut nimic din natura Sa miloasă. Şi astăzi, aceeaşi inimă duioasă şi iubitoare este deschisă pentru toate necazurile lumii. Mâna care a fost străpunsă este astăzi întinsă pentru a binecuvânta şi mai îmbelşugat pe poporul Său din lume. „În veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10:28). Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de preţ în ochii Lui decât lumea întreagă. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia Calvarului chiar dacă prin aceasta n-ar fi fost mântuit decât un singur om. El nu va părăsi niciodată pe niciunul dintre cei pentru care a murit. Dacă urmaşii Săi aleg să nu-L părăsească, El îi va păstra prin puterea Sa pe toţi.
Viaţa lui Iisus, pp. 480-483
