Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată, proslăveşte Numele Tău! (Ioan 12:27, 28)
Mesajul grecilor, care prefigurau adunarea neamurilor, aducea în mintea lui Isus întreaga Sa misiune. El a revăzut lucrarea de mântuire din momentul în care s-a făcut planul în cer până la moartea Sa, care era acum atât de aproape. Un nor tainic părea că-L învăluie pe Fiul lui Dumnezeu. Apăsarea Lui a fost simţită de cei care-I erau aproape. El era adâncit în gânduri. […]
A urmat atunci supunerea divină faţă de voinţa Tatălui Său. „Tocmai pentru aceasta”, a zis El, „am venit până la ceasul acesta. Tată, proslăveşte Numele Tău!” Numai prin moartea lui Hristos putea să fie răsturnată domnia lui Satana. Numai în felul acesta puteam noi să fim răscumpăraţi, iar Dumnezeu, proslăvit. Isus a consimţit să sufere, a acceptat jertfa. Maiestatea cerului a consimţit să sufere ca purtător de păcate. „Tată, proslăveşte Numele Tău!” a zis El. În timp ce Hristos a rostit aceste cuvinte, din norul care plutea deasupra Lui a venit un răspuns: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi.” În întreaga Sa viaţă, de la staul până la momentul când se rosteau aceste cuvinte, El îl proslăvise pe Dumnezeu, iar în încercarea ce urma să vină, suferinţele Sale divino-umane aveau cu adevărat să proslăvească Numele Tatălui Său.
Când s-a auzit glasul, o lumină s-a coborât din nor şi L-a înconjurat pe Hristos, ca şi cum braţele Puterii nemărginite ar fi fost întinse în jurul Lui ca un zid de foc. Oamenii priveau scena aceasta cu groază şi uimire. Nimeni nu îndrăznea să vorbească. Amuţiţi şi cu respiraţia tăiată, toţi stăteau cu ochii ţintă la Isus. După ce s-a dat mărturia Tatălui, norul s-a ridicat şi s-a împrăştiat pe cer. Pentru un timp, legătura vizibilă între Tatăl şi Fiul a fost întreruptă.
„Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: «Un înger a vorbit cu El.»” Dar grecii veniţi să-L caute pe Isus au văzut norul, au auzit vocea, au înţeles însemnătatea ei şi L-au recunoscut pe Hristos – lor le-a fost descoperit ca fiind Trimisul lui Dumnezeu.
Glasul lui Dumnezeu se auzise la botezul lui Isus, la începutul lucrării Lui, şi din nou, pe munte, cu ocazia schimbării la faţă. Acum, la încheierea lucrării, a fost auzit pentru a treia oară, de un număr mai mare de oameni şi în împrejurări deosebite.
Viaţa lui Iisus, pp. 624 – 625
