Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. (Matei 24:14)
Hristos a arătat semnele venirii Lui. El declară că noi putem şti când este aproape, chiar la uşi. El spune despre aceia care văd aceste semne: „Nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla aceste lucruri.” Semnele acestea s-au arătat. Acum ştim cu siguranţă că venirea Domnului este aproape. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” […]
Momentul exact al celei de a doua veniri a Fiului omului este taina lui Dumnezeu. […]
În profeţia despre distrugerea Ierusalimului, Hristos a spus: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Profeţia aceasta se va împlini din nou. Nelegiuirea copleşitoare din zilele acelea îşi găseşte corespondentul în această generaţie. La fel stau lucrurile şi cu profeţia cu privire la predicarea Evangheliei. Înainte de căderea Ierusalimului, Pavel, scriind inspirat de Duhul Sfânt, a declarat că Evanghelia se predicase „oricărei fiinţe de sub cer” (Coloseni 1:23). Tot astfel şi acum, înainte de venirea Fiului omului, Evanghelia veşnică se va predica „oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6,14). Dumnezeu „a rânduit o zi în care să judece lumea” (Faptele apostolilor 17:31). Hristos ne spune cum vom putea recunoaşte apropierea acelei zile. El nu ne spune că toată lumea va fi convertită, ci că „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Stă în puterea noastră să grăbim venirea Domnului, vestind lumii Evanghelia. Noi nu trebuie numai să aşteptăm, ci şi să grăbim venirea zilei Domnului (2 Petru 3:12). Dacă biserica lui Hristos şi-ar fi făcut lucrarea rânduită de Domnul, lumea ar fi fost deja avertizată, iar Domnul Isus ar fi venit pe pământ cu putere şi slavă mare. […]
Aceia care aşteaptă venirea Domnului nu lenevesc. […] [Ei] împletesc cu vegherea atentă o activitate plină de zel. Pentru că ştiu că Domnul este la uşă, zelul lor este înviorat şi ei colaborează cu fiinţele cereşti în lucrarea pentru salvarea sufletelor.
Viaţa lui Iisus, pp. 632-634
