Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele ca să fie curat de tot, şi voi sunteţi curaţi. (Ioan 13:10)
Cuvintele acestea înseamnă mai mult decât curăţire trupească. Hristos vorbeşte şi de o curăţare mai înaltă, care este simbolizată prin cea umilă, a picioarelor. Acela care venea de la baie era curat, dar picioarele din sandale se umpleau repede de praf şi trebuiau să fie spălate din nou. La fel şi Petru şi fraţii lui fuseseră spălaţi de păcat şi necurăţie în marele izvor. Hristos îi recunoştea ca fiind ai Lui. Dar ispita îi dusese la rău şi încă aveau nevoie de harul Lui curăţitor. Când S-a încins cu ştergarul pentru a spăla praful de pe picioarele lor, Isus dorea ca prin acest lucru să spele înstrăinarea, gelozia şi mândria din inimile lor. Lucrarea aceasta era mult mai de valoare decât spălarea picioarelor lor prăfuite. Cu spiritul pe care-1 aveau atunci, niciunul dintre ei nu era pregătit pentru părtăşia cu Hristos. Până când nu erau aduşi la umilinţă şi iubire, nu erau pregătiţi să ia parte la cina pascală sau să fie părtaşi la slujba de amintire pe care Hristos era gata să o instituie. Inima lor trebuia să fie curăţită. Mândria şi interesul egoist dăduseră naştere la dezbinare şi ură, dar Isus îndepărtase toate acestea la spălarea picioarelor. Se făcuse o schimbare de sentimente. Privind la ei, Isus putea să zică: „Voi sunteţi curaţi.” Acum se restabilise legătura dintre inimi, precum şi iubirea unul faţă de altul. Ei deveniseră umili şi gata să primească învăţătura. […]
Când credincioşii se adună să serbeze sfintele rânduieli, sunt de faţă mesageri nevăzuţi de ochii omeneşti. În adunare poate să fie un Iuda şi, în cazul acesta, sunt acolo mesageri de la domnul întunericului, deoarece ei îi însoţesc pe toţi aceia care nu se lasă conduşi de Duhul Sfânt. Îngeri cereşti sunt şi ei de faţă. Aceşti vizitatori nevăzuţi sunt prezenţi în orice ocazie de felul acesta. Pot veni în adunare oameni care nu sunt cu toată inima slujitori ai adevărului şi ai sfinţeniei, dar care ar dori să ia parte la actul sfânt. Lor nu trebuie să li se spună că nu au voie. Sunt de faţă martori care erau şi atunci când Isus a spălat picioarele ucenicilor şi ale lui Iuda. Ochi mai presus de cei omeneşti privesc scena. […]
Nimeni nu trebuie să se retragă de la împărtăşire pentru că sunt de faţă persoane nevrednice. Se cere de la fiecare ucenic să participe în mod public şi să mărturisească în felul acesta că îl primeşte pe Hristos ca Mântuitor personal. Tocmai în aceste întocmiri ale Sale, Hristos Se întâlneşte cu poporul Său şi îi dă puteri prin prezenţa Sa.
Viaţa lui Iisus, pp. 646, 656
