Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul. (Matei 28:6)
Un cutremur de pământ a marcat momentul în care Hristos Şi-a depus viaţa şi un alt cutremur a semnalat clipa când Şi-a reluat-o în triumf. Acela care biruise moartea şi mormântul a ieşit din groapă cu mersul unui învingător, în mijlocul zguduirii pământului, al scânteierii fulgerelor şi al bubuitului tunetelor. […]
Hristos a ieşit din mormânt proslăvit şi garda romană a putut să-L privească. Ochii soldaţilor au rămas pironiţi la faţa Aceluia pe care ei, cu puţin înainte, Îl luaseră în râs şi batjocură. În această Fiinţă proslăvită L-au recunoscut pe Captivul pe care-L văzuseră în odaia de judecată, pe Acela pentru care împletiseră o coroană de spini. […]
La vederea îngerilor şi a Mântuitorului în slavă, păzitorii romani au leșinat şi arătau ca nişte morţi. Când strălucirea cerească s-a ascuns de ochii lor, ei s-au ridicat şi, cât de repede puteau să-i ducă picioarele tremurânde, şi au făcut drum către poarta grădinii. Clătinându-se ca nişte oameni beţi, ei au grăbit spre cetate, spunându-le celor pe care-i întâlneau uimitoarele veşti. S-au dus la Pilat, dar cele spuse de ei au fost raportate autorităţilor iudaice şi mai-marii preoţilor şi conducătorii au trimis după ei ca să fie aduşi mai întâi înaintea lor. Ostaşii aceştia aveau o înfăţişare ciudată. Tremurând de spaimă, cu faţa palidă, au mărturisit că Hristos a înviat. Ostaşii au spus totul aşa cum văzuseră; nici nu au avut timp să gândească sau să spună altceva decât adevărul. De-abia vorbind, ei au spus: „Cel care a fost răstignit a fost Fiul lui Dumnezeu; am auzit cum un înger Îl numea Maiestatea Cerului, împăratul Măririi.”
Feţele preoţilor erau ca ale unor morţi. Caiafa încerca să spună ceva. Buzele i se mişcau, dar nu ieşea niciun sunet. […] în gura soldaţilor a fost pus un raport mincinos. […]
Când Isus a fost pus în mormânt, Satana a triumfat. El îndrăznea să creadă că Mântuitorul nu-Şi va mai relua viaţa. El a revendicat trupul Domnului şi şi-a pus o gardă în jurul mormântului, încercând să-L ţină prizonier pe Hristos. S-a înfuriat groaznic atunci când îngerii lui au fugit speriaţi la apropierea trimisului ceresc. Când L-a văzut pe Hristos ridicându-Se plin de biruinţă, şi-a dat seama că împărăţia lui va avea sfârşit şi că el va trebui să moară în cele din urmă.
Viaţa lui Iisus, pp. 780-782
