Isus… şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2)
Înălţarea lui Isus la cer a fost semnalul că urmaşii Lui urmau să primească binecuvântarea făgăduită. Pentru aceasta, ei trebuiau să aştepte mai înainte de a-şi începe lucrarea. Când a trecut pe porţile cerului, Hristos a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. De îndată ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a fost cu adevărat proslăvit, chiar cu slava pe care o avusese la Tatăl, din veşnicie. Revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime a fost comunicarea din partea Cerului că întronarea Mântuitorului a avut loc. Potrivit îngăduinţei Sale, El a trimis din ceruri Duhul Sfânt asupra urmaşilor Săi, ca un semn că a primit, ca Preot şi Împărat, toată puterea în cer şi pe pământ şi că era Cel Uns peste poporul Său. […]
În cursul vieţii Sale pe pământ, El a semănat sămânţa adevărului şi a udat-o cu sângele Său. Convertirile care au avut loc în Ziua Cincizecimii erau rezultatul acestei semănări, secerişul lucrării lui Hristos, descoperind puterea învăţăturii Sale.
Numai argumentele apostolilor, deşi clare şi convingătoare, nu ar fi înlăturat prejudecăţile care se împotriviseră atâtor dovezi. Însă Duhul Sfânt a aşezat argumentele în inimă cu putere divină. Cuvintele apostolilor erau ca săgeţile ascuţite ale Celui Atotputernic, convingându-i pe oameni de teribila lor vină de a-L fi lepădat şi răstignit pe Domnul slavei.
Sub instruirea lui Hristos, ucenicii fuseseră aduşi în situaţia de a simţi nevoia după Duhul Sfânt. Sub învăţătura Duhului Sfânt, ei au primit calificarea finală şi au pornit la lucrarea vieţii lor. Ei nu mai erau neştiutori şi ne învăţaţi. Nu mai erau o mulţime de unităţi independente sau de elemente discordante, conflictuale. Speranţele lor nu mai erau legate de măreţia lumească. Erau toţi „o inimă şi un suflet” (Faptele Apostolilor 2:46; 4:32). Hristos le umplea cugetele; ţinta lor era înaintarea împărăţiei Sale. în minte şi în caracter, ei au devenit asemenea învăţătorului lor. […]
Ziua Cincizecimii le-a adus iluminarea cerului. Adevărurile pe care nu le-au putut înţelege în timpul când Hristos fusese cu ei le erau dezvăluiţi acum. Cu o credinţă şi o siguranţă cum nu cunoscuseră niciodată mai înainte, ei au primit învăţăturile Cuvântului Sfânt.
Faptele apostolilor, pp. 38-39,46-46
