Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16)
Sanctuarul din ceruri este centrul lucrării lui Hristos în favoarea oamenilor şi îl priveşte pe fiecare om care trăieşte pe pământ. El ne dezvăluie planul de răscumpărare, conducându-ne până la sfârşitul timpului şi descoperindu-ne deznodământul triumfal al luptei dintre neprihănire şi păcat. Este fundamental ca toţi oamenii să analizeze în profunzime aceste subiecte şi să fie în stare să dea un răspuns oricui le cere să-şi motiveze speranţa pe care o au.
Medierea pe care o face Hristos în favoarea noastră în sanctuarul de sus este la fel de importantă pentru planul de mântuire ca moartea Sa pe cruce. Prin jertfa Sa, El a început această lucrare pe care, după înviere, S-a înălţat la cer pentru a o continua şi încheia. Trebuie să intrăm, prin credinţă, dincolo de perdea, „unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător” (Evrei 6:20). Acolo se reflectă lumina crucii de pe Calvar. Acolo ajungem să înţelegem mai clar misterele răscumpărării. Mântuirea păcătoşilor a fost realizată cu un preţ infinit pentru cer. Sacrificiul făcut satisface cele mai înalte exigenţe ale Legii lui Dumnezeu călcate de om. Isus a deschis calea către tronul Tatălui şi, prin mijlocirea Sa, pot să fie prezentate înaintea lui Dumnezeu dorinţele sincere ale tuturor acelora care vin la El prin credinţă. […]
Trăim acum în marea Zi a Ispăşirii. În ceremoniile simbolice, în timp ce marele-preot făcea ispăşire pentru Israel, tuturor li se cerea să-şi plece sufletele în pocăinţă şi în smerenie înaintea Domnului, ca să nu fie nimiciţi din popor. În acelaşi fel, toţi cei care vor ca numele lor să rămână în cartea vieţii trebuie ca acum, în puţinele zile de har care au mai rămas, să-şi umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu în regret pentru păcate şi în autentică pocăinţă. Trebuie să aibă loc o profundă şi sinceră cercetare a inimii. Atitudinea uşuratică şi frivolă în care se complac atât de mulţi pretinşi creştini trebuie să înceteze. O luptă aprigă îi aşteaptă pe cei care vor să-şi supună tendinţele rele ce caută supremaţia. Pregătirea este o acţiune personală. Nu suntem mântuiţi în grup. Puritatea şi consacrarea unuia nu vor compensa lipsa acestor cabtăţi la altul. Deşi toate popoarele trebuie să se prezinte la judecată înaintea lui Dumnezeu, El va examina cazul fiecărei persoane cu o aşa minuţiozitate de parcă n-ar mai exista altă fiinţă pe pământ.
Tragedia veacurilor, pp. 488-490
