Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi. (Matei 11:28)
Unii par să creadă că trebuie supuşi unei perioade de verificare, că mai întâi trebuie să-I dovedească Domnului faptul că s-au schimbat şi că numai după aceea pot cere binecuvântările Sale. Dar ei pot cere binecuvântările lui Dumnezeu chiar acum. Ei trebuie să aibă harul Său, Spiritul lui Hristos, care să-i ajute în nedesăvârşirile lor, deoarece altfel nu vor putea rezista răului. Isus vrea să venim la El chiar aşa cum suntem: păcătoşi, neajutoraţi, dependenţi. Noi putem veni la El cu toată slăbiciunea noastră, cu ignoranţa şi păcătoşenia noastră, căzând la picioarele Sale plini de căinţă. El vrea să ne cuprindă în braţele dragostei Sale, să ne lege rănile, să ne cureţe de orice necurăţie.
În această privinţă greşesc mii de oameni; ei nu cred că Isus îi iartă în mod personal. Ei nu Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Toţi cei care îndeplinesc condiţiile au privilegiul de a şti că iertarea se acordă în dar, fără plată, pentru fiecare păcat. Abandonaţi presupunerea că făgăduinţele lui Dumnezeu nu sunt pentru voi. Ele sunt pentru fiecare păcătos care se pocăieşte. Puterea şi harul au fost pregătite prin Hristos şi sunt gata să fie duse de îngerii slujitori la fiecare suflet credincios. Nimeni nu este atât de păcătos încât să nu găsească putere, curăţie morală şi neprihănire la Isus, care a murit pentru el. Domnul aşteaptă să-l dezbrace de hainele pătate şi murdărite de păcat şi să-l îmbrace cu hainele albe ale neprihănirii. El nu doreşte ca păcătoşii să moară, ci doreşte ca ei să trăiască.
Dumnezeu nu Se poartă cu noi aşa cum se poartă oamenii muritori unii cu alţii. Gândurile Lui sunt gânduri de milă, iubire şi simpatie duioasă. El spune: „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele, ca o ceaţă” (Isaia 55:7; 44:22).
„Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu şi veţi trăi” (Ezechiel 18:32). Satana este gata să răpească binecuvântatele asigurări ale lui Dumnezeu. El doreşte să alunge din suflet orice licărire de speranţă şi orice rază de lumină, dar tu nu trebuie să-i îngădui să facă aceasta. Nu-i acorda nicio atenţie ispititorului, ci spune răspicat: „Isus a murit pentru ca eu să pot trăi. El mă iubeşte şi doreşte să nu pier. Eu am în cer un Tată milos.”
Calea către Hristos, pp. 52, 53
