Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu? (1 Corinteni 3:16)
Prin curăţirea templului, Isus Şi-a anunţat misiunea Sa mesianică şi Şi-a început lucrarea. Templul acela, înălţat ca locaş al Prezenţei divine, avea ca scop să fie o învăţătură vie pentru Israel şi pentru lume. Scopul lui Dumnezeu din veacurile veşnice a fost ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la bărbaţi şi femei, să fie un templu în care Creatorul să locuiască. Din cauza păcatului, omul a încetat să mai fie un templu pentru Dumnezeu. Fiind întunecată şi pervertită de rele, inima omului n-a mai descoperit slava Celui Divin. Dar planul Cerului a fost realizat prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în corp omenesc şi, prin harul salvator, inima omului devine din nou templul Său. Dumnezeu voia ca Templul din Ierusalim să fie o mărturie continuă despre destinul înalt pus în faţa fiecărei fiinţe. Dar iudeii n-au înţeles însemnătatea clădirii la care priveau cu atâta mândrie. Ei nu s-au consacrat pentru a fi temple sfinte ale Spiritului lui Dumnezeu. Curţile Templului din Ierusalim, pline de zgomotul negustoriei nesfinte, reprezentau prea bine templul inimii, întinat de prezenţa patimilor senzuale şi de gânduri nesfinte. Prin curăţirea templului de cumpărătorii şi vânzătorii lumii, Isus Şi-a anunţat misiunea de a curăţa inima de murdăria păcatului – de dorinţele pământeşti, de plăcerile egoiste şi de obiceiurile rele care strică sufletul. „«Deodată va intra în templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine», zice Domnul oştirilor. «Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţa pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul” (Maleahi 3:1-3). […]
Noi nu putem alunga singuri mulţimea de rele care a pus stăpânire pe inimă. Numai Hristos poate curăţi templul sufletului. Dar El nu va forţa intrarea. El nu vine în inimă ca în templul de pe vremuri, ci zice: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el, cu Mine” (Apocalipsa 3:20). […] Prezenţa Lui va curăţi şi va sfinţi sufletul, aşa încât să poată fi „un templu sfânt în Domnul” şi „un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efeseni 2:21,22).
Viaţa lui Iisus, pp. 161-162
