Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu. (2 Corinteni 7:1)
Dacă acesta este mijlocul prin care trebuie să primim putere, de ce nu flămânzim şi nu însetăm după darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugăm pentru el şi nu predicăm despre el? Domnul este mult mai binevoitor să le dea Duhul Sfânt celor ce îl slujesc decât sunt părinţii să le dea daruri bune copiilor lor. Pentru botezul zilnic cu Duhul, fiecare lucrător ar trebui să înalţe rugăciuni către Dumnezeu. Grupuri de lucrători creştini ar trebui să se adune pentru a cere un ajutor deosebit, înţelepciune cerească, pentru a şti cum să facă planuri şi cum să le îndeplinească înţelept […]
Prezenţa Duhului în lucrătorii lui Dumnezeu va da vestirii adevărului o putere pe care nici toată onoarea sau slava lumii n-o poate da.
În orice loc ar fi lucrătorul consacrat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va fi ucolo cu el. Cuvintele spuse ucenicilor ne sunt adresate şi nouă. Mângâietorul este al nostru, aşa cum a fost şi al lor. Duhul dă tăria care susţine sufletele frământate şi zbuciumate în orice situaţie critică, în mijlocul urii acestei lumi şi al conştientizării propriilor lipsuri şi greşeli. În întristare şi durere, când totul apare întunecos şi viitorul tulbure şi când noi ne simţim fără ajutor şi singuri, acestea sunt ocaziile când, ca răspuns la rugăciunea credinţei, Duhul Sfânt aduce mângâiere inimii.
Faptul că cineva este în extaz spiritual în împrejurări extraordinare nu este o dovadă convingătoare că el este creştin. Sfinţenia nu este răpire sufletească; ea este o deplină predare a voinţei noastre lui Dumnezeu; ea înseamnă a trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; înseamnă a face voia Tatălui nostru ceresc; înseamnă încredere în Dumnezeu în încercare, în timp de întuneric, ca şi în vreme luminoasă; înseamnă a umbla prin credinţă, şi nu prin vedere; înseamnă sprijinire pe Dumnezeu cu încredere absolută şi odihnire în iubirea Sa.
Pentru noi, nu este absolut esenţial să fim în stare să definim exact ce este Duhul Sfânt. Hristos ne spune că Duhul este Mângâietorul, „Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl”. Cu privire la Duhul Sfânt, este arătat în mod lămurit că, în lucrarea Sa de călăuzire a oamenilor în tot adevărul, El nu va vorbi de la El” (Ioan 15:26; 16:13).
Faptele apostolilor, pp. 50-51
